Încă nu mi-a trecut spaima. La ora când scriu, a trecut o bună jumătate de zi de când s-a încheiat meciul dintre Cipru şi Serbia şi au mai rămas vreo 9 ore până să începem să ne facem de râs în faţa Croaţiei. Cum ziceam, mă trec fiori reci pe şira spinării la amintirea a ceea ce am văzut. Nu, nu de Serbia vorbesc... ci de Cipru! Sârbălăii i-au desfigurat pe ciprioţi, exact aşa cum mă aşteptam: o viteză demenţială, o tehnică de vis, totul sub deviza „repede spre poartă”. Nimic special până aici. Grav, neliniştitor pentru noi, ba chiar înspăimântător e faptul că în faţa lor nu vom reuşi nimic din ceea ce a reuşit Cipru: vreo 3 – 4 contraatacuri fulminante, rezolvate totuşi de portarul sârbilor, adică de omul care nu va fi deranjat decât, eventual, de vreo lovitură liberă trasă de Mutu. În rest, vă spun încă de pe acum, n-o să avem nici o treabă. În timp ce sârbii joacă exact ceea ce joacă toate echipele care se respectă, noi suntem tot mai departe. Mi se pare halucinant să-i tot convoci la lot pe alde „Guriţă”, Bănel ori Florentin Petre şi să pretinzi că ăştia sunt bici care mai şi plezneşte! Repet, nu suntem nici de valoarea Ciprului care practic n-a avut replică. Iar până la sârbi distanţa este galactică. Ceva îmi spune că deja ne vom fi lămurit unde ne aflăm, încă de ieri, din meciul cu Croaţia care e doar niţeluş mai bună decât Serbia. Vă dau întregul scenariu, acum, cu 9 ore înaintea fluierului de început. Aşadar: la urma urmei, n-a fost decât un meci amical, deci needificator. A fost o partidă în care s-a încercat omogenizarea. Şi găsirea de alternative în cazul în care piesele de bază, Chivu şi Mutu, vor lipsi. Sigur că mai sunt deficienţe. Dar în timpul rămas până la meciul cu Serbia, le vom remedia. Să nu uităm că e primul meci din acest an. Că băieţii sunt în plină perioadă de acumulări. Că au venit după stagii de pregătire la căldură, iar frigul de acasă i-a surprins. Că Bucureştiul nu-i Constanţa şi că nici vara nu-i ca iarna. ... Dar cel mai al dracu’ e că nici sârbii, nici italienii nu-s ca brazilienii. Dacă n-aţi văzut cum i-a dat cap în cap Robinho pe „cei mai buni fundaşi din lume”, italienii, atunci n-aţi văzut nimic. Iar dacă da, atunci sigur îmi daţi dreptate când spun că mai demn ar fi să ne retragem din toate competiţiile.