Ori n-am fost eu atent şi ca atare am ratat numărul din ziar în care „Gazeta Sporturilor” a povestit de unde are înregistrările cu Gigi Becali şi numeroşii lui interlocutori, ori el o fi fost deja condamnat şi eu încă nu am aflat... fiindcă mi-e greu să cred că Parchetul a fost lovit brusc de generozitate faţă de presă şi, cu riscul încălcării legii, s-a gândit să-i facă un pustiu de bine şi să-i dezvăluie probe din dosarele aflate încă pe rol. Oricum ar sta lucrurile, este o iniţiativă salutară şi totodată un fericit prilej, pentru cei care încă se mai mirau când citeau (cel puţin în această rubrică) cuvinte precum „penal”, „javre”, „borfaşi” etc. De a se convinge că numai minima decenţă mă obligă să folosesc aceste apelative şi nu cuvintele care cu adevărat li se potrivesc mănuşă (ptiu!, era să scriu „cătuşă”!).
Din acest veritabil serial horror pe care ni-l mai oferă şi alte ziare (eu mai citesc şi în „Adevărul” şi „Evenimentul zilei”) ne putem lămuri cu toţii despre încrengătura mafiotă care alcătuieşte fotbalul nostru în toate, absolut toate structurile şi la toate nivelurile.
Putem citi acolo nişte dialoguri halucinante, monstruoase în conţinutul lor penal şi în forma perfect analfabetă şi de o vulgaritate care o depăşeşte pe cea din incinta închisorilor care îi aşteaptă.
Practic nu există om nemânjit: preşedinţi de club, arbitrii, Liga şi Federaţia, toţi cei angrenaţi în mârşavele dialoguri cu escrocul (împroprietărit cu terenurile Armatei prin complicitatea unor generali, ba şi cu echipa cea mai galonată din ţară) sunt din aceeaşi oribilă încrengătură.
Mă gândeam, în prostia mea, că măcar ăia din iarbă, pe care i-am compătimit în (prea) multe rânduri pentru statutul lor de sclavi, or mai fi breji, deşi şi în rândul lor au fost cazuri de hoţie pe faţă, de meciuri trântite la vedere. Ei bine, după ce am citit dialogul dintre stăpânul Becali şi sclavul Rădoi („statuia” aia, monumentul de dăruire, sufletul echipei etc., ptiu!) în care cel de-al doilea îl făcea în toate felurile pe colegul lui de echipă, Neşu, sugerându-i naşului Gigi să scape cât mai repede de el, m-am lămurit şi cu ăştia. Revin la o idee mai veche: campionatul ăsta al infractorilor trebuie desfiinţat, iar protagoniştii să plece la pârnaie. Sau invers! Adică întâi pârnaie, pe urmă desfiinţare.