Gabriel MANȚĂ

Prosport preia pe site-ul său 50 de „inovaţii” (ghilimele le aparţin) pentru care s-ar fi stricat fotbalul. Este vorba despre o trecere în revistă a englezilor de la Times, cu bătaie în special spre fotbalul lor. De exemplu, mirosul de cârnaţi care deturnează olfactiv spectatorul de la scopul său pe stadion nu adie şi prin tribunele noastre, şaormele nefiind în stare încă să facă o concurenţă consistenţă bomboanelor agricole. Bineînţeles, lista este o înşiruire împănată din belşug cu hazul de necaz sau chiar cu umorul grobian. Sunt şi nume proprii pe această listă, dar facilul divertisment ascunde şi nişte adevăruri de necontestat. Unele elemente, cum ar fi modul de abordare al televiziunii, au schimbat o epocă, nu numai fotbalul de odinioară. Ca să nu mai vorbim de investiţiile agresive.

Dar această intenţie îmi ridică mingea la fileu (sau, mă rog, la voleu, ca să rămân în domeniu), pentru că de ceva vreme mă frământă şi pe mine o chestiune. Şi anume aceea a golului marcat în deplasare. După cum bine se ştie, în confruntările care pe care, desfăşurate în dublă manşă, numărul golurilor înscrise în deplasare prevalează la egalitate perfectă. Această regulă, introdusă prin anii ’70, avea rolul de a stimula jocul ofensiv, adică echipa oaspete să nu se bage cu fundul în poartă, cu gândul să ia cât mai puţine. Poate că şi-o fi atins scopul în fotbalul acelor vremuri, dar astăzi, în fotbalul nostru ultratacticizat, reversul medaliei devine mult mai vizibil. Căci, dacă unii se străduiesc să speculeze orice pentru un gol în deplasare, ceilalţi ştiu că n-au voie să-l primească. De multe ori gazdele, în loc să dezlănţuie o ofensivă dezinhibată, să-şi dorească să înscrie fie şi cu un gol mai mult decât adversarii, adoptă o tactică „la siguranţă”, adică se betonează, preferând să joace la greşeala adversarului pentru un amărât de 1-0. Nu toate echipele sunt Barcelona ca să atace fără frica de a primi gol fiindcă valoarea propriilor jucători garantează 3-4-5 goluri pe teren propriu. De câte ori n-aţi auzit enunţul ăsta: „important e să nu primim gol”?! Să fim sinceri, ăsta este efectul actual al acestei reguli. În loc să laşi publicul prieten să te poarte spre gol, întorcându-le astfel satisfacţia, te închizi în calcule meschine. Nu mi se pare drept ca unele echipe să se strecoare mai departe după 1-1 şi 0-0, cum s-a întâmplat anii trecuţi în fazele superioare ale Ligii Campionilor. Se nimereşte un gol în deplasare, nu de puţine ori în urma vreunei greşeli, poate chiar de arbitraj, prilej pentru ca apoi să se ridice baricade în bătătura proprie. Ia să fie conştienţi cei în cauză că trec mai departe doar dacă ÎNVING! Cum s-ar juca oare?! Îmi amintesc de o semifinală europeană între Milan şi Inter, una dintre ele, nu contează care, mergând în finală după două egaluri, dar cu gol înscris „în deplasare”. Care deplasare, că astea două, pe San Siro, sunt peste tot acasă?!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Golul din deplasare a devenit cam deplasat.

Comentarii