Aţi pierdut pariul: nu-i vorba aici de salariile fotbaliştilor, despre care parcă am stabilit de multă vreme că oricât de mici ar fi, tot sunt prea mari!
Vreau să vorbesc astăzi despre „o anumită parte a presei” (cum îi alintă politicienii pe ziariştii care-i vorbesc de rău), anume aceea care încearcă „prin mijloace specifice” (asta-i o sintagmă decupată din limba de lemn a miliţienilor de ieri, de azi şi probabil pe vecie) să prezinte o realitate cât se poate de roz, inclusiv pe cea pe care toată lumea o vede mai degrabă... maro!
Iată, ca prin exemplu, vitejiile de cantonament ale fotbalistului român: orice amărât de gol înscris unor chinezi, uzbeci sau chiar rusălăi încă netreziţi din beţia de la Crăciun (că al lor vine mai târziu, probabil din cauza frigului şi a nămeţilor din Siberia) ne este prezentat drept o mare realizare, comparabilă musai cu foarfecile lui Ronaldinho, pătrunderile lui Maradona ori voleul lui Zidane. Asta, când chiar se joacă. Mai ciudat e că şi când nu-i programat vreun meci, ziaristul român aflat acolo, în cantonament, probabil pe banii clubului (sau măcar pe şpriţurile acestuia) şi nu ai televiziunii pentru care transmite, vede eroisme în fiecare secundă. Simptomatic este ceea ce ne fu dat să vedem şi să auzim la TV, dar şi să citim în ziarele de ieri: anume că numitul Niculescu, aripa (şi mai) şubredă a mult mediatizatului şi niciodată performantului cuplu N&D, rupe plasa în cantonament, cu şuturi de nu s-au mai văzut, pomenit, povestit, antologat şi etc. În care meci? Nu, nu în meci: la antrenamente! Oare cât tupeu îţi trebuie să spui / scrii aşa ceva despre unul căruia prin cap nu-i trec decât „tradiţionalele” saluturi adresate Stelei şi căruia în nici o poartă de pe nici un teren de pe planetă nu i-a mai intrat vreun gol de vreo doi ani, timp în care s-a toot inadaptat ba la nemţi, ba la ciprioţi?
Pe de altă parte, ăia rămaşi acasă (ziariştii, nu fotbaliştii) caută subiecte „tari”. Iar unul dintre ei, vreun maimuţoi, cred, a şi găsit: Dorin Goian era beat la un club! Bravo, bă, te-ai scos! Data viitoare când îl mai descoperi aşa, ţine minte două lucruri: 1) că fotbalistul e şi el om, că la venirea din cantonament poate ieşi cu soţia la un club şi că, nefiind obişnuit cu băutura, se poate îmbăta mai repede decât tine, ziarist beţiv! şi 2) că despre Goian avem, în general, voie să scriem de rău, doar noi, ăştia care îl iubim.