N-am mai scris cam de multişor despre transferuri, să tot fie o săptămână!... aşa că hai să mai tragem o geană spre echipele cu pretenţii (mai mult nejustificate!) din ceea ce se cheamă, oarecum impropriu, „primul eşalon” al fotbalului românesc şi care, integral sau cu bucata, dacă ar fi transplantat în eşalonul al patrulea britanic s-ar face de râsul lumii.
Prima echipă hotărâtă să-şi primenească lotul pare a fi Steaua. Primeneala asta, însă, trebuie pusă în relaţie directă şi cu criza mondială, şi cu celebra valiză. În mod evident, pe fondul sărăcirii generalizate, nici domnul Becali nu se simte prea bine, în sensul că speculaţiile imobiliare nici ele nu mai sunt ce erau odat’: lumea nu se mai înghesuie să cumpere terenurile cotropite de „latifundiar” pe mâna generalilor-borfaşi, drept pentru care „vistieria” (adică punga aia de plastic!) din dotarea Clubului Steaua s-a subţiat rău. Başca valiza plină aflată pe stand-by la Parchet. Aşa că visul de mărire al ciobanului se poate prelungi (până la sentinţă, desigur!) doar pe baza unei infuzii de capital, sursa fiind mai degrabă virtuală: copitele propriilor angajaţi (sinonim:sclavi) scoase la vânzare pentru cine-o fi atât de cretin încât să le cumpere. Un tun a ţinut: cel cu Mirel, plecat printre dune. “Du-ne, du-ne şi pe noi!”, plâng şi strigă cei rămaşi pe păşunea din Ghencea, lucru mai degrabă improbabil. Totuşi, pentru că fraierii n-au dispărut cu totul, nu m-ar mira ca vreo doi dintre „vopsiţi”, recte Ghionea şi Goian să devină vandabili. Ceea ce ar mai asigura niţeluş buget, cam de-un retur cu „all inclusive”, adică vreo câteva meciuri câştigate cu contribuţia decisivă a adversarilor. Şi cu condiţia ca şi ăia să priceapă că în vremuri de criză se percep taxe ceva mai mărunte.
Ca să nu rămâneţi cu impresia că am ceva personal cu Steaua, vă rog să observaţi că şi Rapid (Copos, adică) ar vinde tot ce are, inclusiv tribuna, că tot e de la stat. Iar Dinamo, că doară n-o fi mai fraieră, l-ar vinde, revinde şi răsvinde pe surogatul de Pinguin, Mitea. Dacă Pinguinul şi-a făcut, pân’ la urmă, cuib la Groznîi, mă îndoiesc că pe Mitea mai dă cineva vreun ban. Nici fraierii parcă nu mai sunt chiar atât de fraieri.