Gabriel MANȚĂ

Trucuri au fost şi vor mai dăinui în domeniul sportiv, unde adversarul trebuie permanent momit cu vânare de vânt. Aţi văzut, poate, felul în care cei de la Manchester au executat cornerul acela din marele derby cu Chelsea. Rooney a dus agale mingea la colţ, dar Giggs i-a strigat să-l lase pe el, astfel încât să-l audă şi adversarii. Rooney a mimat nemulţumirea fiindcă deja pusese balonul la fanion, aşa că l-a tras uşor scoţându-l din aria regulamentară de executare, după care s-a îndepărtat fără grabă, exact cum păşea coechipierul Giggs către locul cu pricina. Ăstimp, londonezii staţionau pe poziţiile stabilite la creneluri şi îşi trăgeau puţin sufletul, pentru că, deh, era final de repriză. Numai că galezul odată se întoarce şi o zbugheşte către careu cu mingea la picior! Centrare pe scurt, cap Ronaldo, gol... Ca piesă, ca personaje, ca impact, a fost ok, amuzant. Başca încununarea cu gol. Numai că tuşierul reacţionase din capul locului, a ridicat fanionul şi centralul a fluierat precum agentul de circulaţie la trecerea pe roşu. La analiza ulterioară s-a decis că faza a fost regulamentară, deci golul trebuia validat. Cert este că nu a influenţat rezultatul fiindcă la repetarea cornerului a rezultat un gol clasic.

Ceea ce merită reţinut este că trucul celor de la Manchester s-a bazat pe atitudine. Mai precis, spre ceea ce induce adversarului o anumită atitudine. Asta mă îmbie să-mi amintesc ceva trăit de mine acum mulţi ani, pe vremea când nu renunţasem la ideea de a mima fotbalul organizat prin ligile inferioare. Aveam meci cu o echipă formată din surdo-muţi! Practic, dacă erau cu spatele la arbitru, îşi dădeau seama că acesta fluieră după atitudinea celorlalţi. De acest lucru a profitat parşiv stoperul nostru, care mai trăia doar din plasament, căci viteza se cam dusese cu anii. La o lansare în adâncime a vârfului advers, l-a talonat câţiva paşi după care a slăbit intenţionat ritmul, simulând detaşarea. Asta l-a făcut să creadă pe adversar că se fluierase ofsaid, s-a întors să gesticuleze către tuşier, dar acesta i-a făcut semn că jocul curge. Prea târziu, mingea era în braţele portarului, iar stoperul nostru nici usturoi nu mâncase, nici gura nu-i mirosea!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Actorii de la Manchester şi o întâmplare cu surdo-muţi.

Comentarii