Aşadar, cum de a revenit Lăcătuş? Răspunsul îl vom avea la vară, dacă va lua titlul, va putea spune, uite de-aia! Cât despre bietul Dorinel, cu a sa „tragedie profesională”, milă mi-e de el, dar milă mi-a fost şi de cei de la U Cluj când i-a lăsat cu buza umflată deşi toată lumea îl avertiza că se duce la pierzanie. Oricum, demn de scârbă comportamentul satirului piperean. Mai întâi umblă la coarda sensibilă, promite marea cu sarea, îi strică rostul omului şi apoi îl abandonează ca pe o măsea stricată. Iar această ultimă frază i se poate aplica foarte bine şi lui Lăcătuş. Acesta a înşelat şi el aşteptările unor turci, acum la rând sunt aşteptările sale. Nu mai joacă bătuta, acum e horă, în care au intrat şi suporterii. Fiindcă teza aia cu împăcarea suporterilor, scop în care a fost readusă „Fiara”, e cam falsă! Aceştia au intrat într-o asemenea fază de contestare a patronului, încât au fost gata să sacrifice rezultate, amenzi, suspendări ale terenului, unii merg până acolo încât ar coborî şi în B pentru a scăpa de dictator. De aceea, ei l-ar fi vrut pe Lăcătuş de partea lor, contestatar. Aşadar, n-ar fi exclus să-l întâmpine glacial. Dar până la primăvară patimile se mai pot estompa.
N-ar fi păcat ca finalul să nu continue pe linia absurdului? Steaua a ratat inovaţia cu doi antrenori, adică Lăcătuş să fie adus pentru doar meciurile din Ghencea, iar pentru deplasare să fie păstrat Dorinel, că tot a obţinut în Groapă rezultatul de care era nevoie anul trecut!