Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
La fel de bine stăm şi la poreclele individuale: ăla leneşu e „Săgeată(!)”, am mai avut „Săpăligă”, „Puriu’”, până şi “Flocea”… asta ca să nu mai pomenim de celebrul Augustin de la Dinamo, zis „40 de cm”, prietenii ştiu de ce!
Printre curiozităţile nenumărate ale fotbalului de uz intern, se numără, mai ales pentru cei foarte tineri, care n-au apucat să-l vadă şi jucând, ci doar făcându-se de râs ca antrenor, şi porecla de „Fiara” cu care fanii îl alintau pe Marius Lăcătuş.
Ei bine, explicaţia trebuie căutată cel puţin în două direcţii. Prima este legată chiar de prestaţia fotbalistică a fostei magnifice extreme dreapta (şi pentru care nu există alt termen de comparaţie decât uluitoarea –încă şi mai veche - extremă Onei Pîrcălab, poreclit şi el, însă absolut justificat, „Săgeata Carpaţilor”) care alerga ca un turbat, dribla în draci şi şuta demenţial. Ce mai, fiară în toată regula!
Pe de altă parte, comportamentul în teren al aceluiaşi Marius Lăcătuş includea şi el tot arsenalul unei fiare, varianta golănească dusă la extrem: înjurături, călcături cu crampoanele, scuipat în ochi adversarii, coate în maţe.
Recunoaşteţi că porecla este cum se poate mai potrivită. De fapt, a fost, asta cât timp Marius a jucat fotbal. Devenit antrenor, nu-mi aduc aminte de vreo performanţă nu notabilă, ci măcar onorabilă. Cu toate astea însă, porecla l-a urmat cumincioară, peste tot.
Văzându-l la lucru în această postură, cei mai tineri cu siguranţă că nu şi-o pot explica, din moment ce Marius Lăcătuş s-a arătat a fi moale, bleg, ba chiar leşinat, mergând până la a se lăsa efectiv călcat în picioare de derbedeul care confundă orice pe lumea asta cu singurul lucru pe care-l ştie, turma. În care, dacă ar fi rămas, l-am fi putut considera pe fosta “Fiară” un mieluţ rătăcit, eventual o oaie bleagă.
Acceptând acum revenirea, nu mai e nici măcar atât, ci doar un biet vierme.
