Doru POPOVICI

Aşa cum bănuiam cu mult înainte ca România să fie atinsă de criza financiară, se apropie cu paşi repezi momentul falimentului fotbalului românesc. Nu al echipei ăleia sau ăleilalte, ci al fotbalului în general. Iar criza (pe care unii cu siguranţă că o vor folosi pentru a se retrage cu o secundă măcar înainte de a da procurorii buzna peste ei) este mană cerească pentru cei suficient de isteţi pentru a o tăia la timp, şi a şterge, cât se poate, urmele.

Semnalele vin exact de acolo unde putregaiul este mai profund şi mai vizibil, adică tocmai de la echipele prin tradiţie de top, acolo unde spălarea de bani este cea mai eficientă datorită sumelor vehiculate. Acolo unde meciurile şi titlurile s-au câştigat, tot prin tradiţie, fie cu valiza de bani, fie cu presiuni politico-miliţieneşti, fie prin deturnarea de fonduri bugetare sub pretextul apartenenţei la un minister sau altul. Ori chiar toate astea la un loc. Aţi înţeles din descrierea de mai sus că e vorba de Steaua, Dinamo şi Rapid, poreclite ani de-a rândul „echipele-fanion ale fotbalului românesc”, de fapt nu doar poreclite. Ele chiar asta sunt: imaginea cât se poate de fidelă a escrocheriilor protejate la nivel înalt, într-un stat unde absolut totul se cumpără.

Primele semne ale iminentului dezastru (pentru ele) ori ale şansei de însănătoşire (pentru noi) a fotbalului românesc, încep să se arate: se umblă la contractele jucătorilor (ăia care vor mai rămâne), ale antrenorilor, culmea ar fi să se anunţe că se diminuează şi şpaga pentru arbitrii vânduţi!

Steaua pare cea mai atinsă de perspectiva dispariţiei: un snop de jucători bântuie aeroporturile lumii către casă, cei din bătătură sunt şi ei în prag de haiducie pe oriunde ar da cineva bani pe ei, pe patron îl caută şi procurorii, şi generalii, şi suporterii spre a-l beli fiecare pentru altceva. Dinamo face invers: nu goneşte, nu vinde, doar repatriază!... fie fosile ca Niculescu, fie inadaptaţi (la fotbal!) ca Moţi ori Radu Ştefan, în timp ce de la Rapid se pleacă şi se vine gratis, dacă tot nu se ştie cine-i acţionar şi cu ce procentaj. Cele mai tari chestii sunt însă la Cluj şi Timişoara: un antrenor destituit după ce a făcut echipa să joace un fotbal cu adevărat european şi un altul, fiindcă a dus echipa pe locul 1, dacă îi socotim şi punctele furate de Naşu’ şi UEFA. Vi se pare că un asemenea fotbal are şanse de supravieţuire?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Scapă cine poate.

Comentarii