Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
De la început, vă previn că de data asta subiectul rubricii nu vă va îmbia cu fotbal, va avea doar puţină legătură cu sportul rege. Nu este nici antifotbal, cum îşi intitulează un cotidian central suplimentul, să convenim pentru non-fotbal.
Încep cu fetele noastre handbaliste. Nu ştiu dacă de data asta vor lua o medalie, nici cât de strălucitoare va fi ea, ceva însă tot va rămâne. Este plăcerea în joc pe care au arătat-o fetele şi pe care ne-au transmis-o şi nouă, privitorilor. Câtă diferenţă, vizibilă mai ales în momentele dificile! Acum nu se mai crispează, ştiu că de data asta pe bancă au un prieten. Metoda biciului, a lui Tadici, a adus nişte rezultate, nici unul suprem, dar şi multă frustrare. Aşa cum după zbirul Halagian a urmat blândul Jenei şi Steaua a devenit stea europeană, tot aşa fetele noastre pot zbura înalt sub bagheta lui Radu Voina.
În schimb, boxul, nobila artă, ne-a arătat cât de urât se poate îmbătrâni între corzile ringului. Oscar De la Hoya, a luptat ca trezit de pe un pat de spital. A încasat blazat serii întregi de lovituri fără măcar o contră, de parcă pariase pe victoria lui Pacquaio înainte de limită. Iar întinderea mecanică a mâinii stângi spre înainte, poreclită “directă”, a semănat cu un ştergător defect care continuă să mânjească parbrizul după ce ploaia s-a oprit.
Şi tot dezamăgitoare scurta referire la fotbal din final. Numai ce mă declarasem impresionat de atitudinea suporterilor lui AC Torino înainte de meciul de duminică, de felul în care îşi exprimaseră ei disponibilitatea de a scoate clubul din impas, şi iată-mă aruncat în desuetudine de manifestările lor ulterioare! Nu ştiu dacă este vorba despre aceiaşi tifosi sau despre o aripă radicală, fapt este că jucătorii lui Toro au fost aşteptaţi la ieşirea de la vestiare şi întâmpinaţi cu ouă şi sticle cu apă. Probabil în loc de pâine şi sare!
