Doru POPOVICI

Spre deosebire de colegii care scriu în presa cu tiraj mai mare, şi care s-au întrecut în a face mişto de meciurile înceţoşate (zic eu, sub toate aspectele) din ultima etapă, vă spun drept că mie chiar mi-au plăcut. Măcar în ideea că apărea (de dispărut nici nu mai vorbim!) mult mai frecvent decât în etapele „normale” (vă cer scuze dacă nu înţelegeţi termenul!) elementul surpriză.

Am avut norocul ca la primul din ele, Dinamo – Argeş, să fiu invitat la ziua unui prieten dotat regulamentar cu ceva satelit care prindea şi neverosimilul canal GSP. Trec cu vederea amănuntul că în mod evident le-am stricat („dă-te, bă Dodo-n televizoru’ meu, nici aici nu ne laşi să ne tihnească şpriţu’?”), ba chiar şi mie însumi, deoarece când a început atrocitatea eu şi alţii tocmai urmăream cum scot nişte crapi d-ăia niscai domni pe canalul „Fishing & Hunting”. Pe care, cu deosebit respect, îl solicit acum, dar repede, şi furnizorilor de la UPC, măcar în pachetele astea cu 103 canale. În fond, dacă printre ele se află nişte panarame de programe coreene (?), chinezeşti (!) şi chiar turceşti (?!), nu văd de ce noi, minoritatea naţională a pescarilor, n-am putea beneficia de acest canal. Ia mai reflectaţi niţel, dragi UPC-işti. Revenind la meci, pot să spun că mi-a plăcut de atacantul Jim Beam care, la un moment dat, epuizat, a fost schimbat, totuşi, cu rezerva Jack Daniels (mai bătrân, totuşi, cu vreo 6 ani!) care deşi a dat randament, a avut nevoie de multă gheaţă la picior (că eram mulţi şi a trebuit să folosim şi paharele de vin, că ălea plate se cam terminaseră). În sfârşit, spre finalul partidei, şi-au făcut apariţia pe teren olandezul Heineken şi danezul Tuborg care au şi stabilit scorul. Mult mai bine s-a văzut, după doar trei zile, Steaua – Urziceni. În mod evident ceaţa n-a fost la fel de densă, ceea ce a favorizat urmărirea mingii de către camerele de luat vederi măcar o dată la trei faze. E drept şi că, ne mai fiind nici o aniversare, l-am văzut pe televizorul de deasupra (din cele două suprapuse), pe celălalt, mult mai mare urmărind alte faze, cel puţin la fel de interesante: rezultatele aproape finale ale votului. Coincidenţa dracului: şi aici erau unii care n-aveau nici o treabă cu sportul ăsta dar se dădeau campioni, alţii care deşi au câştigat s-au trezit pe locul doi, precum şi niscai ratangii de meserie, cărora poţi să le dai mingea la picior, în faţa porţii goale, că ei tot ratează. Exact cum a făcut ăla de la Urziceni. Iar alţii, precum Kuretanos, o bagă în aţe şi când se feresc de ea, precum panarama aia de deputat care, cu 34 de voturi obţinute în 70 de ţări (un vor la două ţări ş-un pic!) s-a trezit sculă de parlamentar.

Ziceţi şi dumneavoastră: nu-i fotbalu’ asta rupt din ceaţă, pardon, viaţă?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Cu ceaţa-n ochi, cu ochii-n ceaţă....

Comentarii