Ideea lui Becali e generoasă în sine, dar să nu uităm că recurge la ea de nevoie. Tot el a fost cel care şi-a înstrăinat tinerele speranţe la retrogradare. Unde, să fim sinceri până la capăt, n-au făcut decât să pună umărul la prăbuşirea Gloriei Buzău. Singurul meci în care au tras cu adevărat a fost chiar cel din Ghencea, unde aveau interesul să iasă în evidenţă. În rest s-au lăsat pe tânjeală, iar asta spune ceva despre mentalitatea lor de profesionişti în devenire. Să admitem că Steaua a dat chix cu actualii jucători străini, dar sunt destui fotbalişti români exilaţi la echipa a doua, pe care perioada roş-albastră i-a plafonat pur şi simplu. Cristocea sau Croitoru au fost printre cei mai buni fotbalişti la echipele lor de provenienţă, iar acum joacă, adaptând eufemistic expresia cunoscută, în "C" cu satelitu'! Sigur, decât să ne facem de râs cu străinii ăştia scumpi, mai bine cu faliţii noştri, mai juni sau mai trecuţi. Dar adevărata problemă nu este să alegi între unii şi alţii. Cine investeşte cu cap şi cu răbdare poate obţine mixtura justă. Iar antrenorul este esenţial în ecuaţie. Wenger, cât e el de Wenger, n-ar scăpa întreg din malaxorul piperean după vreo 2-3 ani fără trofee. A, echipa joacă frumos pe bani puţini? Într-adevăr, Arsenal mai reuşeşte câte un rezultat entuziasmant, dar o trupă formată exclusiv din puşti n-are anduranţă.