Gabriel MANȚĂ

Dorinel este prins cumva la mijloc în analiza pe care o fac varii comentatori rezultatelor sale. Unii îi reproşează neputinţa de a fructifica superioritatea formaţiei sale şi inconsecvenţa în alegerea primului unsprezece. S-ar mai putea adăuga aici şi schimbările efectuate. Alţii pun în balanţă calibrul adversarilor şi faptul că 4 meciuri din 5 meciuri s-au jucat în deplasare, la care se adaugă şi partida de aseară cu Bayern. Le-aş da dreptate şi unora şi altora, dar atacuri grosolane precum cel al ex-impresarului Ioan Becali sunt de-a dreptul absurde. Printre altele, cică pe vremea generaţiei de aur, Dorinel le căra genţile lui Hagi & Co. Dar şi iubitul dumisale văr s-a aflat în tinereţe într-o anumită stare de servitute faţă de Hagi, iar asta nu l-a împiedicat apoi să dea cu barda! Deci, chiar dacă ar fi aşa, asta nu înseamnă că Dorinel nu le poate da clasă, ca antrenor, foştilor colegi de naţională. Oricum, dacă a fost cărăuş, Dorinel a cărat baloane, nu degeaba are ridurile acelea ca nişte cicatrice în mijlocul obrajilor. Ca să mai şi glumim puţin, să nu uităm că Dorinel i-a dat pasa lui Hagi la faimosul gol cu Columbia!

De fapt, Ioan Becali îşi permite astfel de atacuri gratuite dintr-un motiv care are strânsă legătură cu cuvântul gratuit: n-a câştigat niciodată bani de pe urma lui Dorinel! În aceeaşi categorie se înscrie şi declaraţia fostului ziarist Daniel Stanciu, racolat de ani buni la firma de impresariat a fraţilor Becali. Cu ştiinţa manipulării bine însuşită, Stanciu zice că presa noastră laudativă a avut un mare rol în selecţionarea lui Toja la naţionala Columbiei. Păi foarte bine, că doar toţi ziariştii se cred selecţioneri. Dar niciodată Stanciu n-ar fi fost aşa ironic cu jucătorii impresariaţi de el. Apropo, ce se mai aude de Sandberg?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Impresii de impresar.

Comentarii