Explicaţia pentru ceea ce avea să urmeze după doar două zile, adică miercuri, a dat-o încă de luni, e drept că involuntar, numitul Ropotan, unul din nefericiţii care s-au trezit, cam fără să bănuiască vreo secundă că tocmai lor li s-ar putea întâmpla aşa ceva, convocaţi la Naţională. De altfel, individul în cauză probabil că nici nu ştie exact la care echipă naţională a fost chemat: de fotbal, de lupte, de bambilici ori de comici vestiţi? Domnul acesta a dovedit (cu probe audio-video!) că are mintea, dacă o are, plecată într-o vacanţă prelungită, din moment ce n-avea habar cu cine jucăm, de ce, cu ce prilej şi în ce competiţie, toate acestea demonstrate de halucinanta declaraţie conform căreia ar trebui să câştigăm „toate cele 3 puncte puse în joc”!!! Ca să nu rămânem cumva cu greşita impresie că domnia sa ar fi vreun caz în egală măsură izolat şi disperat, profunda dumisale aserţiune a fost completată fericit de un alt distins coleg de convocare, Gigel Bucur, care a insistat pe ideea că „trebuie câştigat şi acest meci, şi toate celelalte până la sfârşitul preliminariilor, astfel încât să ne calificăm la Campionatul Mondial”!! Aşadar, stimabilii n-au habar că veniseră pentru un nenorocit de amical, dar n-au habar nici măcar de componenţa grupei noastre de calificare, din moment ce o suspectau pe biata Georgia de prezenţă în această grupă. Te cruceşti, scuipi în sân, şi-ţi zici că de vină o fi combinaţia aia de numere de la telefonul şi de pe plăcuţa de înmatriculare a maşinii domnului selecţioner. Care, desigur, a rămas „mulţumit de rezultat, nu şi de calitatea jocului”!! N-o fi crezând oare şi el că am săltat în clasament!? Peste toate, ca un corolar din Legile lui Murphy, hop şi Naşu’: „N-am urmărit în acest meci victoria sau înfrângerea…”!!! Bă, spuneţi cinstit: când v-aţi făcut voi toţi, jucători, antrenor, preşedinte, ultimul control psihiatric? Aaa, n-aţi făcut nici unul? De ce? Nu vă găsesc ăia neuronul oricât s-ar strădui?