Sfârşitul săptămânii trecute a fost marcat de noi eşecuri, unele de-a dreptul dureroase atât pentru sportivi cât şi (sau mai ales) pentru suporteri. Pentru noi, sucevenii, marea înfrângere a fotbaliştilor a trecut aproape neobservată, înscriindu-se deja în nota obişnuită. Nici măcar sosirea lui Silviu Stănescu pe post de secund nu a produs minunea. Ne-am obişnuit deja cu procedura: echipa merge cât merge, apoi, dintr-o dată, începe să dea rateuri, după care clachează definitiv. Urmarea? Se schimbă antrenorul, ca întotdeauna, singurul vinovat. Fericiţi de “reabilitare” fotbaliştii mai bifează un cap căzut, se angajează ca sub comanda noului venit să “dea totul” să „lupte pentru culorile clubului” şi, ca realizare supremă, să evite retrogradarea. De regulă, ies cam toate, mai puţin ultima. Exact ca în ciclul olimpic, tot de 4 ani, ca şi cel electoral, în 2009 putem retrograda, numai bine ca în 2010 să avem de unde promova, apoi în 2011 mai cădem odată şi, întocmai şi la timp, 2012 va aduce o dublă victorie: în alegeri şi în bătălia pentru un nou loc sub soarele Diviziei B. Timp în care se pot schimba, cu aceeaşi ritmicitate, cam doi antrenori pe an: neapărat cei care vor şi pot face performanţă. Pentru a o şi realiza, mai trebuie rezolvate doar două amănunte: sponsorii, care sunt minunaţi, numai că lipsesc cu desăvârşire, precum şi fotbaliştii. Restul avem!
…Dar vorbeam de drame, nu de glume. Handbaliştii au pierdut la Bologna, după ce la pauză conduceam cu 14-13. Dacă nu mă înşel, la fel au condus şi pe Steaua, de unde concluzia că în handbal cel mai periculos scor e 14-13! Cred însă că returul ne va aduce bucuria calificării, fiindcă la echipa asta chiar puteam vorbi de valoare şi seriozitate.
Rugby-ul agonizează şi el, pregătindu-ne parcă psihologic pentru momentul retrogradării, ultima înfrângere, 0-20 cu Olimpia, fixându-ne pe un penultim loc absolut neverosimil. Poate că totuşi în play-off ne putem salva.
Se mişcă, în schimb, voleiul. Am stat de vorbă în ultima vreme atât cu Lulu Pancu cât şi cu doctorul Căldare, oamenii care se confundă cu voleiul. Ambii spun acelaşi lucru: că dacă nu anul ăsta, atunci sigur la anul vom promova. E vorba de an competiţional, desigur. Dar eu cred că a venit vremea. Dacă Doctorul le-ar împrumuta băieţilor puţin din tinereţea sa veşnică, treaba e ca şi făcută.
Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
