Doru POPOVICI

Am discutat cu mai mulţi prieteni, pretinşi cunoscători ai fenomenului, aşa, ca mine, şi zău că n-am aflat nimic nou: cu toţii ne-am pus de acord că dincolo de orice abilităţi tehnice sau sofisticării tactice (pe care este evident că le vedem dintotdeauna doar la alţii), faptul că ai noştri pierd pe bandă rulantă când întâlnesc echipe străine ţine aproape exclusiv de mentalitate, iar de aici decurge felul în care abordează orice echipă românească orice echipă străină.

Nu mai departe de primul meci al Stelei, acela cu Bayern, ne-am putut convinge de acest groaznic adevăr: chiar dacă Bayern este în acest moment o catastrofă (eu cred, în continuare, că e de departe cea mai slabă echipă din grupă), e suficient să intre pe teren pentru ca ai noştri să leşine. Şi zău că aşa a smuls Bayern şi punctul Fiorentinei, ai cărei jucători se vedea că sunt speriaţi (mai puţin Adi Mutu) numai la ideea că ar putea bate monumentu?!

Revenim la Steaua: dincolo de faptul că o bună jumătate de echipă este alcătuită din jucători rudimentari (românii) iar o alta din rebuturi (străinii, care n-au încăput pe la vreo echipă mai acătării), peste toate vine ciobanul suprem care, în felul lui cretin, le inoculează ideea că ei sunt mari scule… Iar ei, sărăcuţii, poate chiar îl cred, că doar n-or avea I.Q.-ul mai răsărit, drept care atunci când dau cu nasul chiar de jucători de fotbal, clachează complet. Spuneţi-mi, vă rog: chiar n-aţi observat cum, atunci când încearcă un fel de pressing, steliştii devin „măgăruşul”, alergând ca tâmpiţii după o minge pe care n-o ajung niciodată? Iar asta, chiar dacă îi bat pe ăia, oricare ar fi ei, la kilometri alergaţi. Aţi putea spune că-i o omisiune tactică. Perfect valabil. Dar cine să o dreagă? Cu Lăcătuş ne-am lămurit, iar Munteanu nu-i nici el mai breaz, din moment ce rage că „i-a defavorizat arbitrul”. Nu, Munti, nu arbitrul, mamele lor i-a defavorizat. Cât priveşte cealaltă grohăială, cum că „am făcut un joc bun, împiedicându-i pe francezi că-şi creeze mari ocazii de gol”, mai bine tăceai. În varianta românească, iată, joc bun înseamnă să distrugi fotbalul. Nu vi se pare că parcă-i un citat din Piţurcă, alt mare strateg al variantei de căcănar al fotbalului?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului De ce se-alege praful.

Comentarii