Ca Bute, aşa a terminat Steaua! La un pas de KO, după ce controlase jocul cu o autoritate vecină cu dictatura. I-a avut pe câini în buzunarul de la jiletcă, dar s-a menţinut în picioare cu ajutorul corzilor când Ogăraru a scos de pe linia porţii, iar Miranda a sărit peste o minge pe care un atacant adevărat o devora. Cu toate acestea, pot relua ideea din avancronică, aceea că Dinamo a reuşit să scape neînvinsă. În condiţiile date, un punct era dezideratul maxim, chiar dacă în final amnezia Stelei îi putea face cadou jumătate de titlu.
S-a văzut că emulaţia pe care o stârneşte schimbarea antrenorului este o chestiune reală. Chiar dacă nu e timp pentru revoluţii tactice, cei căzuţi în dizgraţie sub fosta cârmuire trag nădejdi noi, în timp ce titularii măresc ştrocul pentru a convinge că-şi merită privilegiile. Dorinel a băgat în cofă toată floarea cea vestită a jurnaliştilor (nici Rednic nu s-a lăsat mai prejos!), peste tot echipele probabile nimerind pe alături. Miza pe Kapetanos fusese anticipată şi de Lăcătuş, iar acesta a fost poate cel mai bun om de pe teren, la concurenţă cu un Bănel reloaded. Grecul i-a terorizat continuu pe centralii dinamovişti, s-a implicat, s-a băgat la combinaţii, a făcut presing (emblematic momentul când i-a luat Cesarului ce era al Cesarului, adică mingea, a şutat din unghi şi mingea s-a scurs prin faţa porţii, deviată imperceptibil cu talpa de Lobonţ).
Din păcate (pentru el şi pentru ai săi!), tot Dorinel este acela care a dat stingerea, în momentul în care l-a înlocuit pe Kapetanos cu Pleşan. Mesajul pentru gonflatul Cesar şi căţeluşul şchiop Tamaş a fost limpede: haideţi peste noi! Aşa s-a şi întâmplat, Tamaş fiind cel care l-a deschis pe Torje de dreapta, la golul lui Cristea, Adrian Cristea. Necesară această repetiţie, nu pentru identificare, ci pentru că lui îi aparţine faza meciului. După ce fusese în câteva rânduri fluierat de către ai săi, s-a trezit miraculos din lunga letargie şi a făcut acea cursă uluitoare între cele două careuri. Tehnică, fuleu, viteză (uite-l, Piţi, poate să şi alerge!)... Apropo de Piţi, Rednic a plusat cu o mişcare de pokerist versat, a aruncat asul Dănciulescu şi a mizat pe valetul Ze Kalanga, dar presupusa cacealma s-a transformat într-o mână suficient de bună pentru a-şi recupera paguba.
Una peste alta, copacul lui Dorinel a rodit bogat, dar l-a scuturat şi jumătate din poame au căzut dincolo de gard. Dacă data viitoare nu le culege cu mâna, s-ar putea să fie în pom!