Gabriel MANȚĂ

Dinamo se prelinge spre primul loc în ciuda diferenţei negative de nivel. Forţa gravitaţională a lunii la care latră câinii pare mai puternică decât cea a chinuitei noastre planete. Logoreicul Turcu vorbea săptămâna trecută despre scoaterea lui Dinamo din criză. Pare ciudat să vorbeşti de criză când echipa este pe primul loc, dar hai să facem abstracţie de meciurile cu Nijmegen şi să-i acordăm lui Turcu prezumţia de profunzime, convenind că se referă la o criză a jocului, nu la o criză de rezultate. Laitmotivul este că s-au băgat bani, că s-au adus jucători, dar că echipa nu joacă. Cu toate acestea, se poate spune că Rednic a reuşit să facă bici din ce a avut la dispoziţie, ca să nu mai punem la socoteală accidentările mai mult sau mai puţin recente. A redus la minimum pierderile cauzate de adversari grei şi a convertit în succese la limită întâlnirile cu adversari insidioşi. S-au adus jucători?! Doar repatrieri, căci în ceea ce priveşte jucătorii străini de valoare nu îl putem nominaliza decât, eventual, pe Julio Cesar, dar asta privind cu un ochi la palmares. Brazilianul n-a mai jucat la nivel înalt de nişte ani buni, iar chestia asta cu palmaresul e cu dus-întors. A jucat la Real un singur sezon, în care nu se poate spune că el a fost vreun pilon al echipei (nu prea le lua faţa lui Hierro, Helguera sau Karanka). De altfel nici nu a călcat iarba la finala Ligii Campionilor împotriva Valenciei, după cum poate depune mărturie şi Adi Ilie, intrat prin minutul 70. Anul următor a făcut simplă figuraţie la Milan, pe lângă el Răducioiu fiind punct de reper ca număr de prezenţe şi goluri, inclusiv în Europa. Singurele  titluri la care şi-a adus contribuţia sunt cele de la Olympiacos, dar grecii din Pireu s-au abonat la campionat de vreun deceniu încoace. Iar repatriaţii sunt Marius Niculae, Mitea şi Tamaş, dintre care doar ultimul şi-a survolat oarecum problemele medicale. În privinţa lui Niculae, abia acum, după accidentarea lui Bratu, se va vedea dacă îşi merită banii, iar Mitea... cred că trebuie mai întâi trimis la reciclare.

Urmează ultima treime din tur, iar dacă dinamoviştii scapă neînvinşi din meciul cu Steaua pot prinde un culoar favorabil spre titlul neoficial de campioană de toamnă, iar din primăvară să apară mult mai întremaţi. Steaua mai are o partidă grea, în Giuleşti (iată, consecutiv două deplasări, la Dinamo şi Rapid!), unde amintirea brichetei încă arde, iar între celelalte echipe care gravitează în jurul primului loc vor fi meciuri care pot limpezi apele.

Se ştie că pe cele mai semeţe culmi ajung doar vulturii şi reptilele. În lipsa unui vultur, şarpele ar putea avea cap de câine. Care are legitimitate, doar se trage din simbolul dacic, balaurul cu cap de lup!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Şarpele cu cap de câine.

Comentarii