Gabriel MANȚĂ

Faţa pământie a lui Lăcătuş, la interviul de după meci, anunţa sfârşitul perioadei (prima, sper!) de antrenorat la echipa pentru care a însemnat poate mai mult decât oricare altul din istoria clubului. M-aş feri să intru în judecăţi de valoare categorice de genul "n-are faţă de Steaua"! Astea sunt vorbe de puşti cu fulare pe faţă, în genul copilei de 18 ani promovate de ziarişti maturi, măcar ca vârstă, în gazeta lor. Suportera Stelei făcea un apel la demnitatea şi onoarea lui Lăcătuş, dar nu în sensul în care acesta trebuia să demisioneze pentru că l-ar compromite colaborarea cu Gigi Becali, ci să aibă demnitatea şi onoarea să părăsească Steaua pentru că ar fi o căciulă prea mare pentru el! Mă gândesc că ar trebui să ai o oarecare calitate, ceva mai mult decât a unei suportere de 18 ani, pentru a fi atât de categoric în gândire şi sentinţe. Oare fata în cauză se îndoieşte de ceva pe lumea asta, crede ea că are discernământul necesar pentru a da verdicte în fotbal sau în orice domeniu, presupunând că există altul la care se pricepe mai bine?! Iar ziariştii care dau iluzia exprimării libere, de fapt o fac din raţiuni mercantile. E un fapt, Steaua, prin numeroşii ei suporteri, le vâră bani în conturi şi la succese şi la eşecuri. De aceea stau cu lupa pe club şi ridică osanale sau râcâie rănile, alternativ. Căci suporterii adoră extremele. Lăcătuş a fost încadrat de articolul lirico-siropos al unuia dintre şefi şi de ultimatumul emo-depresiv al puştoaicei cu pricina. Aceasta din urmă nu numai că n-a trăit momentul de glorie din '86 al lui Lăcătuş, dar n-a prins nici măcar crepusculul, perioada post Oviedo, iar acum se găseşte să scrie semieseuri fotbalistice, când adevăratul beneficiar al talentului său literar ar trebui să fie iubitul ei din vis.

Haideţi să facem o comparaţie. Latura profesională a lui Lăcătuş este făcută praf de cine vrea, în timp ce Rednic are o imagine de antrenor priceput. La prima sa învestitură la o echipă mare, Lăcătuş a recuperat miraculos un handicap consistent în sezonul trecut şi a ajuns în grupele Ligii Campionilor survolând Galata. Rednic are două titluri de campion obţinute după multe perindări pe la echipe interzise lui Lăcătuş, are şi eşecuri la aceleaşi echipe, în timp ce isprăvile sale de export lipsesc aproape cu desăvârşire. Să ne amintim că şi Rednic a pierdut un meci pe care l-a avut în mână (de la 2-0 pentru Rapid la Anderlecht), iar în acest sezon a fost scos din Europa fără gol marcat de Nijmegen. Sincer, se îndoieşte cineva, cu orice echipă ar ţine, că Steaua lui Lăcătuş n-ar fi măturat pe jos cu olandezii? Intenţia acestei alăturări nu este subestimarea meritelor lui Rednic, ci sugerarea faptului că la Steaua se devorează liderii şi din interior şi din exterior. Cât credeţi că va mai dura până când se va spune că nici Dorinel n-are faţă de Steaua? Poate că, la momentul actual, înjugată de un rustico-aristocrat, n-are faţă Steaua de antrenorii săi...

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Steaua neguvernabilă.

Comentarii