Mi-e ciudă că lucrurile periferice sportului au ajuns să ne influenţeze atât de mult încât ne preocupă mai mult decât sportul însuşi. Dar, dacă tot suntem bombardaţi pe toate canalele, din exprimarea lui Caragiale, simţ enorm şi văz monstruos, măcar simţul să se atrofieze! Să avem precum balenele, gura mare, dar gâtul mic. Să nu înghiţim chiar tot, orice făcătură. Fiindcă o să ajungem să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor tăiaţi. Spre exemplu, mascarada cu arbitrul Colţescu... “La un pas de sinucidere”, aşa s-a otevizat zile întregi incidentul respectiv. Un om aflat într-o pasă proastă, profesional şi sentimental, poate şi cu un păhărel în faţă, pur şi simplu nu vroia să vadă pe nimeni. Dar nimeni îşi dorea să-l vadă pe el, aşa că i-au spart uşa şi l-au scos cu forţa din casă. Altfel, cine ştie, putea să se arunce pe fereastră, de la etajul 3, şi să-şi rupă vreun picior. Bine că nu i-a trecut prin minte să ia cuţitul şi să se spânzure cu el. Prezentarea iresponsabilă a cazului (şeful arbitrilor a ajuns să fie întrebat dacă îl va mai delega la meciuri, iar un corespondent din Craiova decreta ritos că arbitrul Colţescu şi-a pus capac carierei profesionale!!) putea duce chiar la doborârea efectivă a omului ăla. Daţi-l la televizor şi sinucideţi-l, hai că se poate! Aplicând şi aici teorema unui autor celebru (dacă se bârfeşte despre o legătură între doamna X şi domnul Y, atunci legătura devine inevitabilă), nu era exclus ca pe acest fond Colţescu să-şi ia câmpii cu adevărat! De fapt, ce să ne mai mirăm, sunt pline de ciocli televiziunile generaliste, ştirile sportive urmăresc şi ele trendul. Poftiţi la dezastre şi sex! Dacă s-a ratat la mustaţă sinuciderea lui Colţescu (nu-i nimic, data viitoare vor fi mai perseverenţi!), să ne scoatem cu exhibiţionismul platonic (oximoron asumat) marca Mihaela Rădulescu. În schimb, sâmbătă seară n-am putut afla după douăzeci de minute de ştiri sportive că la Masters-ul de la Madrid primii doi favoriţii, Nadal şi Federer, au fost eliminaţi în semifinale. Pentru asta există internetul, doar trăim în era informaţiei, putem întinde şi noi mâinile pentru a culege fructe, nu să aşteptăm de la alţii para mălăiaţă!