Doru POPOVICI

S-au întrecut televiziunile, mai întâi, apoi şi ziarele de a doua zi în a metaforiza catastrofa de alaltăieri, găsind, cu obişnuita risipă de imaginaţie („amical de lux”, „rezervă de lux”, „antrenor de lux” etc.) prilejul de a numi toate, absolut toate, acea zi ca fiind „joia neagră” a fotbalului românesc.

Nu-i deloc aşa: nu-i vorba de o singură zi (care ar putea fi luată drept un accident, chiar colectiv, cum a fost acesta) ci de finalul grotesc dar absolut previzibil al lanţului de porcării la care se dedau absolut toţi cei angrenaţi în fenomen şi pentru care, tot până alaltăieri (sper) nu exista lege. Coincidenţa fericită face ca în aceeaşi zi în care echipele româneşti deveneau comicii Europei fotbalistice, un număr (totuşi prea mic, dar cu siguranţă că, după cum le e caracterul, vor avea grijă să-şi dea în gât încă numeroşi parteneri de golănii penale) de „oameni de fotbal” să fi fost trimişi în judecată pentru fraude de multe milioane de dolari, duraţi cu egală nesimţire şi de la stat (prin evaziune fiscală) dar şi de la cluburile pe care declară că le iubesc ca pe propriii copii, dar de care li se rupe, cu probe de data asta.

Grosul infractorilor se află în bătătura şi în jurul lui Dinamo, avortonul suprem nu doar al fotbalului, ci al întregului sport românesc, pentru că unde se pot da tunuri mai mari dacă nu în curtea şi cu sprijinul Miliţiei?

Aşa cum era de aşteptat, Dinamo şi vară-sa, Rapid, au trântit mucii în fasole, în loc să trântească mingea în aţele adversarilor. Cine s-o fi făcut? Malacul ăla poreclit la mişto „Săgeată”? Nu, că era accidentat, spre norocul lui (da’ şi-al nostru, că ne-am fi enervat, sigur, încă mai tare), aşa că după ce ne pricopsirăm cu alde Bratu (ăsta când dracu’ a dat vreun gol, că eu nu-mi amintesc), cică „vitezist” (de-l depăşeau la alergat tot câte trei olandezi odată), Dănciulescu (alt golgheter!?) şi Cristea, mai pe la urmă au izvorât limbricul de Mitea (un fel de Bambi) şi, desigur, Goian ăl’ mic, da’ viteaz ca fra-su’, că nu ne făcuserăm destul de râs şi fără ei. Rapidul are norocul că nu ştie în ce limbă trebuie să-i înjuri ca să te priceapă toţi. Pe fond, încă n-a fost mai breaz ca Dinamo, ba dimpotrivă. Cât priveşte Urziceniul şi Vasluiul, nu poţi spune că nu s-au străduit. Dar dacă nu-i cu cine…

N-a fost „ziua neagră”, ci ziua adevărului. În fond, pe o scală de la 0 la 5, restul Europei e cam pe la 5. Iar noi, doar puţin sub 0.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Nu-i „ziua neagră”.

Comentarii