Apă la moara lui Piţurcă, aşa se pot interpreta aceste scoruri din Liga Campionilor. “Păi faceţi nuntă la scorul ăsta pe care mi l-aţi reproşat mie la Euro şi pe care sigur o să mi-l imputaţi şi la Constanţa?!” Trebuie să intrăm în intimitatea cifrelor pentru a realiza că există şi o artă a lui 0-0. De la nici o ocazie şi nici un şut pe poartă în meciul cu Franţa, vedem că Steaua a avut o mână dolofană de ocazii, în timp ce Clujul era cât pe ce să ia tot caimacul. Dar pentru asta ar fi trebuit să fie ziua cuiva. Nu vreo aniversare, ci zi de graţie, aşa cum a avut Culio la Roma. Mă gândeam la Kone, dar nici Trică n-ar fi fost rău, trebuia doar să nu bărbierească două voleuri sau să bărbierească bara pe partea opusă.
Ce urmează? O lună în care ne vom exersa franceza. Mai întâi tricolorii noştri cu ai lor, apoi dublele cu Bordeaux şi Lyon. Scoţând deocamdată din ecuaţie naţionalele, mărturisesc că nu văd prea bine cluburile noastre. Nu o spun cu satisfacţia aceea a nihilistului, ci doar neatins de festivism. Bordeaux nu este o echipă de zero puncte în Ligă şi dacă nu-şi face acum punctele, nu prea mai are de unde. E şi o chestiune de statistică, dacă vreţi. Ideal ar fi să împartă frăţeşte cu CFR cele 6 puncte (şi banii aferenţi), dar tare mi-e teamă de imperialiştii ăştia franţuji. Cât despre Lyon, abia ce a ciugulit de-un aperitiv şi acum, când priveşte la Steaua, o vede pui la rotisor, ca în desenele animate clasice.
Puteam vorbi deja în proporţie de peste 90% de o calificare cu contribuţie românească, dacă Şahtior menţinea scorul încă vreo câteva minute cu Barcelona. Lucescu, “campion mondial până în minutul 85”, a fost egalat la o cârdăşie între lipsa de fair play a catalanilor (nici o etapă fără nesimţire la nivel înalt, vezi şi episodul Benzema, din meciul cu Fiorentina) şi infantilitatea propriului portar. Bijuteria lui Messi de la golul secund din min 94 (!) n-a făcut decât să desăvârşească dezastrul. Şi pentru Şahtior, ca şi pentru noi, urmează duble cu calificarea pe masă. Să avem poftă!