M-am convins, o dată în plus, că Dumnezeu îl ocroteşte pe omul bun: m-a ferit de vizionarea în direct a cataclismului! Pe scurt: dacă tot n-am făcut mare şmecherie în Deltă (exceptând somnul de vreo cinci kile, tâmpitul bălţii, care s-a-nfipt în ultima zi într-o… râmă de gunoi, cu care de fapt căutam o plăticuţă pe care s-o fac bucăţi şi s-o dau la şalău, că râma aia neagră, şerpească, ori coropişniţa nu l-au interesat) atunci am tăiat-o vineri după amiază pe Prut. Unde evident că până duminică spre prânz n-am văzut nici măcar o muşcătură. În compensaţie, probabil, cum ziceam, n-am văzut nici meciul (sau ce-o fi fost acela!) fiindcă Antena 1 n-avea semnal în zona unde m-am proţăpit eu cu beţele. Ceea ce înseamnă că am ascultat transmisia (oscilând între suprarealism şi tâmpenia absolută) de pe Radio România. După cum vă amintiţi, meciul a început la ora 21. La radio ăla, însă, după ce de pe la ora 20.15 ascultasem toate rezultatele din toate sporturile, la 20.45 a intrat celebrul „Moment poetic” (care ziceai, dom’le, că Ceauşescu a murit!?) care s-a terminat binişor după ora începerii meciului. Mulţumit oarecum că n-a băgat şi un program de romanţe (e clar: Leana a dat colţu’!) am dat volumul radioului mai măricel, ca să ne bucurăm la gol toţi cei de pe mal. Comentariul celor doi domni a întrecut orice închipuire: credeai că ai noştri mănâncă nori şi pârjolesc gazonul, primul gol căzând, evident, „împotriva cursului jocului” şi fiind doar „o întâmplare nefericită”, „un accident”. Apoi şi al doilea! Pe la al treilea şi-au dat niţeluş seama că ceva nu-i în regulă, ceea ce oricum fusese lesne de dedus cu vreo oră şi ceva mai devreme, cu condiţia să-ţi imaginezi, dincolo de vorbele anapoda, trista realitate. Iată o mostră: „Contra preia impecabil balonul, numai că vai!, dintr-o uşoară neglijenţă îl scapă în tuşă!”. Aţi înţeles, da?, că în traducere liberă, faza ar fi fost: Contra se-mpiedică în minge şi o scapă ca boul în out. Dacă mai adăugăm şi că la orice corner în careul advers se aflau „turnurile de control ale echipei noastre” (probabil Goian şi Tamaş) şi că Dică este (staţi jos, că oricum o să cădeţi în fund!) „amfitrionul loviturilor libere pentru Naţionala României”, o să înţelegeţi că deşi Domnul m-a ferit să văd circul, totuşi şi-a băgat şi Dracul niţeluş coada. În gura comentatorilor de la Radio România.