Doru POPOVICI

Pe vremuri, în anii ’80, reclama standard pentru atragerea turiştilor în Delta Dunării era „o lume de basm şi de vis”. Prin 84, la un curs de perfecţionare pentru agenţii de turism, eu împreună cu un coleg de-al meu din Constanţa, Virgil Costandache, ne tot uitam la peretele ăla de la hotelul Turist din Bucureşti (unde făceam noi perfecţionările şi reciclările) şi cred că ideea ne-a venit simultan. Aşa că, în cursul nopţii, cu vopsele potrivite, am adăugat „m”-ul pe care-l vedeţi în titlul de astăzi, astfel încât reclama a devenit „o lume de basm şi de vism”. Inutil să vă mai spun că ancheta a durat cât întregul curs, adică trei săptămâni, făptaşii nefiind dovediţi niciodată. La un sfert de secol distanţă, în luna august al anului de graţie 2008, vismul s-a transformat în veritabil coşmar, iar amatorul de pescuit în Deltă fiind supus unor încercări psihologice demne de orice servicii secrete. Te aşezi pe mal şi după ce desfaci primul băţ, eşti deja asaltat din stânga şi din dreapta de diverşi alţi pescari cărora nu le ajung cei trei mii şi ceva de kilometri de mal de Dunăre, toţi intenţionând să pescuiască neapărat pe locul tău. Că-şi înşiră lansete de o parte şi de alta, că te agaţă la fiecare lansare, că îţi cer mămăligă, râme, coropişniţe, viermi, iar la urmă şi o bere, e de la sine înţeles. De neînţeles însă este de ce toţi au numai manele, iar maneaua trebuie ascultată la minimum 2000 de waţi. Am spus waţi, pardon: am vrut să spun vaci. Pentru că de două ori pe zi, văcarul satului îşi mână cireada obligatoriu prin spaţiul dintre maşina ta şi lansetele aflate trei metri mai încolo, iar vaca, că n-o fi mai proastă ca maneliştii, trebuie neapărat să se adape printre beţele tale. …care după fiecare trecere a hoardei patrupede, se împuţinează cu măcar câte unul. Printre picături, sigur că pescarul satului, venit şi el cu un snop de lansete în stânga ta, atunci când tu tocmai ăui râma la una din lansete, şi aştepţi de două zile muşcătura de crap, atunci când aceasta vine, la băţul tău se repede desigur Grigore (el e pescarul satului) şi evident că îţi rupe montura cu crap cu tot. Rânjeşte tâmp şi zice: „Ceasul rău, şefu”. Acolo-i pragu’ ăla cu scoici. E normal să se taie firul.” Vecinii de pensiune, pescari debutanţi, citesc profesionistul din tine şi îţi solicită ajutor, adică: să-i legi cârlige, să îl înveţi să lanseze, să-i dai pluta cea mai performantă şi să-i cedezi locul cel mai bun, că doar omul n-are timp, iar acela micu’ al lui trebuie neapărat să prindă peşte, că altfel nu doarme la noapte. Când credeai că toate au un sfârşit, ele de-abia încep: banda alcătuită din şapte odihnişti, aflaţi în concediu, constată că în dreapta ultimului tău băţ apa e numai bună de-o baie şi în urletele generale de veselie năvălesc cu toţii exact în locul unde cu vreun sfert de oră mai înainte, în apa aia mică, tu te învredinicise-şi de un avat de 2 kile. Concluzie: toată lumea e fericită, mulţumită măcar cu excepţia ta, fraierul bălţii, care aşteptai cele zece zile de linişte cu care te poţi întâlni doar o dată pe an. O lume de basm şi de vis? Aiurea. Basmul e din ălea cu balauri, iar visul e mai degrabă un coşmar. Terorizat din Deltă, vă salută, Doru POPOVICI.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O lume de basm şi de vism.

Comentarii