Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Aţi înţeles, sper, că atunci când vine vorba despre mămăligi, înseamnă că e vorba despre pescuit. Ceea ce înseamnă că alaltăseară, cam prin minutul 8 al derbiului Rapid – Dinamo, am reuşit să pornesc instalaţia alcătuită din antenă satelit, decodor şi un fel de televizor şi simultan am fost informat că apa tocmai începuse să dea în clocot. Nu apa din Dunăre, deşi nici asta nu e departe de punctul de fierbere, ci cea de pe aragazul unde în crucea nopţii tocmai mă pusesem să confecţionez o mămăligă, la concurenţă cu celelalte reţete în care toţi cei de pe mal suntem, evident, experţi. Locul desfăşurării thriller-ului este Mahmudia, un loc de pe Terra care ar putea fi binecuvântat, cu condiţia evident să nu fie locuit. Mai mult sau mai puţin cu voia mea, mă aflu pentru al treilea an consecutiv aici, dar este primul an în care pot vedea şi meciurile, rectific, meciul: pentru că numai unul pe etapă se vede şi la Mahmudia. Aşadar, Tudor împărţea deja al doilea cartonaş, apa fierbea pe aragaz, cât despre peşte, nici înainte, nici după derbi, nici pomeneală. Mai trec vreo zece minute, mai dă Tudor vreo două cartonaşe, onorata adunare aflată la circa 10 metri de mine, total neinteresată de fotbal ci de Johnny Walker, mă întreabă cât e scorul. Răspuns 4-0 pentru Dinamo (evident la cartonaşe) dar întrebarea s-a vădit a fi doar retorică, scorul indicat de mine neproducând vreun comentariu. Vine şi pauza, scorul rămâne 0-0 pe tabelă şi 4-0 la cartonaşe, torn mălaiul în ceaunul cu apa clocotindă, adaug făina albă, vanilia şi anasonul, şi până să învârt de două ori, începe repriza a doua. Las mămăliga să se ardă şi mă duc să văd cum Dinamo înscrie unul din golurile cu specific, adică alcătuit doar din foarte multă baftă şi atât. Anunţ onorata adunare de întâmplarea nefericită pentru Rapid, ei îşi văd în continuare de whisky-ul lor, iar eu singur cuc în faţa televizorului, stau şi mă mir de cum poate da Dinamo bani pe un Tamaş care pare venit din alt sport, dar care face un cuplu minunat cu la fel de nepriceputul Moţi. Pentru Rapid ratează de două ori egalarea numitul Moţi, care egalare vine totuşi după un clasic stângu’n dreptul al numitului Tamaş. Până la victorie nu a mai fost decât un singur pas, pe care Rapidul l-a făcut dezinvolt, întrucât e foarte uşor să joci 13 la 9 în loc de 11 la 11, diferenţa fiind făcută de cuplul de comici vestiţi ai apărării dinamoviste, desigur Moţi şi Tamaş, pe care nu o să mă mire deloc să-i văd titulari şi la Naţională în apropiata campanie care stă să înceapă. Între timp, mămăliga mi s-a ars, iar ce a rămas utilizabil este oricum mai tare decât cele două mămăligi din inima apărării dinamoviste. Ca tortul să aibă şi moţ, nu doar Moţi, hop şi Tudor cu un al doilea cartonaş galben pentru Ropotan, care însă rămâne în teren bine merci, de unde concluzia că dacă fotbaliştii noştri sunt mai proşti decât ai lor, la arbitri stăm la fel de bine, adică proştii noştri sunt la fel de proşti ca proştii lor. Din inima Deltei şi dintre mămăligi, vă salut cu drag.
