Conform planului stabilit împreună aici, la această rubrică, încă înainte de începerea Olimpiadei, Argentina şi Brazilia dau nas în nas într-una dintre semifinalele de la fotbal masculin. Nici una dintre cele două superputeri în acest sport n-a lăsat-o mai moale pentru a păcăli stupidul ţintar. Este drept, era cât pe ce ca ambele s-o lase moale de tot în sferturi, de care au trecut nefiresc de scremut, după 120 de minute. Partea a doua a planului, aia cu spectacolul, n-a prea fost onorată. Sau poate doar sporadic şi în nici un caz în meciurile eliminatorii, în care mai mult s-a pus osul, evidenţiindu-se latura proletară. Să sperăm că s–au păstrat pentru meciul direct, care va avea loc mâine, de la ora 16, ora noastră. Faceţi cumva şi nu-l rataţi, că nu în fiecare zi se vede un duel Messi-Ronaldinho. Este drept, acum, după transferul brazilianului la Milan, va fi posibil şi în Liga Campionilor. Nici măcar în finala de la Copa America, de acum un an, cei doi nu s-au văzut la faţă, Ronaldinho, alături de alte vedete carioca, neonorând competiţia. Fiindcă tot veni vorba, Argentina are de luat o revanşă pentru umilinţa îndurată acum un an, un 0-3 stupefiant, încasat de pleiada de staruri argentiniene de la garnitura secundă a rivalilor.
Fără nici o legătură cu cele de mai sus, înregistrez perplex o nouă răsturnare de situaţie în cazul Mutu-Chelsea. După ce avocaţii jucătorului obţinuseră, cu destul timp în urmă, o anulare a primei decizii în care despăgubirile erau astronomice, iată că o instanţă “şi mai superioară” o repune pe tapet. Din fericire pentru Mutu mai există căi de atac, dar numai în pielea lui să nu fii. Ştiu, sunt unii mai puritani care ridică piatra şi o mai şi aruncă, dar până la urmă Mutu n-a omorât pe nimeni. Necopt la minte pentru câtă glorie şi bănet se abătuseră asupra sa, el doar a experimentat ceea ce pentru Maradona devenise mod de viaţă. Să admitem că, mai catolic decât Papa, clubul londonez a fost prejudiciat de românul Mutu (probabil beţiile şi scandalurile englezului Terry îl înnobilează!). Însă cuantumul despăgubirii este realmente uriaş, cam cât strânge în întreaga carieră un jucător bunicel, cu tot ce mai pică pe lângă dacă se mai transformă în brand. Plus că s-ar crea un precedent periculos, jucătorii mai dificili putând fi vânaţi pentru a fi, vorba aceea, şi concediaţi şi cu banii luaţi!