Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Rar mi s-a întâmplat să citesc o declaraţie de două rânduri a unui om implicat în fotbal, fie el jucător, antrenor sau orice altceva, care să îmi inducă o asemenea stare de bine. Omul este Josep Guardiola, abia ce a devenit antrenor la FC Barcelona, după ce avea în spate un singur an pe bancă, la echipa B a catalanilor. E drept, avea şi alţii, mult mai mulţi, ca jucător emblematic pentru Barcelona, mai apoi şi căpitan. După toată tevatura cu Messi, după neaşteptata decizie a Curţii de Arbitraj Sportiv care permitea clubului să-l reînregimenteze pe argentinian, Guardiola a apărut la rampă cu următoarele cuvinte: “Să-l lăsăm pe Messi să se bucure de Olimpiadă şi să sperăm că se va întoarce fericit de acolo”! Este un exemplu inteligent de investiţie pe termen lung. Deşi pe moment l-a pierdut, de fapt l-a câştigat... Pe lângă palmaresul său complet ca jucător la Barcelona (titluri de campion, cupe, supercupe, başca prima Cupă a Campionilor din istoria clubului), Guardiola mai deţine şi o medalie olimpică de aur, câştigată în 1992 cu reprezentativa Spaniei. L-a înţeles pe Messi, poate nici nu i-a fost greu să fie empatic, căci argentinianul este un tip cu simţul măsurii, nu are aroganţa de a-şi impune dorinţele prin atitudini ireverenţioase, cum mai procedează Cristiano Ronaldo cu Manchester.
Fără legătură cu fotbalul, dar tot pe filiera olimpică, felicitări şi din acest colţ de pagină pentru prima noastră medaliată cu aur la Olimpiadă, pe cât de rapidă pe atât de neaşteptată. Alinei Dumitru, judoka noastră, i se potrivesc cel mai bine cuvintele “am venit, am văzut, am învins”! Mi se pare, totuşi, ciudat să se termine atât de repede Olimpiada pentru un sportiv. Unii nici măcar n-au aterizat, iar alţii sunt deja turişti. Acest blitzkrieg de la judo mi se pare un pic nedrept, inclusiv pentru învingători. Prea multă muncă, prea lungă aşteptarea, iar clipele de glorie atât de scurte!
