Doru POPOVICI

Titlul, în varianta cu trei de „O” reprezintă abrevierea mea pentru această ediţie pe care o văd ca o Olimpiadă a Ororilor şi Otrăvurilor, acestea din urmă cunoscute în lumea sportului sub gingaşa poreclă de „doping”. Am lăsat şi puncte de suspensie în eventualitatea că unii dintre dumneavoastră îşi amintesc cu acest prilej bancul ăla cu Ăla! Pentru cei care nu-l ştiu: cică la Olimpiada de la Bucureşti, Ceauşescu rosteşte speech-ul de deschidere. Începe: „O, o-o, o-o-o-o-o!”, la care Leana, de alături, îi zice: „Nicule, vezi că citeşti cercurile olimpice!”

Ei, s-a cam dus vremea Olimpiadelor (reale sau virtuale, ca aia din banc, pe care n-am putea-o organiza nici peste 500 de ani) care însemnau realmente o bucurie planetară, un eveniment depăşind net sfera şi aşa mare a sportului, înscriindu-se în zona spiritualităţii. Goana nebună după performanţă cu orice preţ a generat o cursă mai aprigă decât orice sută de metri plat soldată cu un nou record mondial către… chiar aşa: către ce? Către o explozie a falsurilor, a furtului pe bază de medicamente, a performanţei măsluite. Nu ştiu la câte ediţii de până acum s-au înregistrat atâtea eliminări din competiţie, atâtea suspendări adică, încă… înainte de a începe! De unde concluzia, încă mai tragică: sportivii nu mai iau o pastilă înainte de cursă sau de meci sau de aruncare sau săritură, ci iau permanent. Se antrenează dopaţi, concurează (şi mai) dopaţi. O durere acută a sportului s-a transformat într-o boală cronică. Am avut şi noi sportivi suspendaţi, dar iată că acum ne-am aliniat regulii în modul cel mai dezgustător cu putinţă: de data asta, în premieră, n-au fost prinşi cu raţa-n gură în timpul concursului (ceea ce este greu, dar totuşi, de înţeles), ci încă dinaintea deplasării la „locul faptei”. Ba încă mai şi ascunzându-se de contraexpertiză! Ruşine mare.

Dincolo de faptele de sport, îmi mai este teamă şi că alte porcării se vor mai petrece la Beijing, eventual chiar atentate, răpiri şi alte alea, dincolo de poluarea criminală în care se îneacă oraşul-gazdă şi care va lăsa urme în plămânii sportivilor. Un prim semnal: deschiderea pe care o văd chiar acum, când scriu, şi care nu mi se pare nici „fastuoasă”, nici „grandioasă”, ci o porcărie comunistă, soră bună cu 23 August ori cu Casa Poporului. O! O-O!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O, O, O…!.

Comentarii