Doru POPOVICI

Începutul de campionat invizibil (o premieră mondială, să recunoaştem) ne-a arătat un CFR Cluj pus pe fapte mari (tot aşa ne-a păcălit şi în turul ediţiei trecute, când luase un avantaj ce părea insurmontabil pentru adversari, pentru ca în finalul de campionat să gâfâie ca „ăla negru de respira greu”, başca jocurile ălea antologice cu Anorthosis Famagusta, ciprioţii care păreau brazilieni pe lângă jucătorii CFR-ului care erau străini cu toţii – de fotbal!), deşi un 4-0 cu Otopeni mi se pare un rezultat doar normal. Am mai văzut un Rapid jucând altceva decât el însuşi în ultimii ani, mulţi la număr, fapt care demonstrează, dacă mai era nevoie, că toţi cei care s-au perindat pe acolo, indiferent că-i cheamă Rednic, Lucescu ori – ptiu!, Nae Manea, n-au avut nici o treabă nici cu „spiritul Rapidului” (ăla din vremea lui Ozon sau, mai târziu, a lui Niki Dumitrescu şi Ionescu) şi nici cu spiritul fotbalului în general. Se vede clar că un antrenor adevărat ştie şi să-şi aşeze jucătorii în teren, şi să-i facă să joace chiar fotbal, nu ţurca. Iar Peseiro ăsta are şi ceva în plus: nu uitaţi că a fost secund la Real Madrid, exact în perioada cea mai frumoasă din ultimii ani, când acolo jucau Figo, Zidane, Ronaldo şi Roberto Carlos. Aşa că mai vechea poreclă, cea de „Real Giuleşti” s-ar putea ca abia acum să-şi găsească justificarea. Pe Steaua nu am văzut-o încă, până la meciul cu Vasluiul mai fiind câteva ore, în momentul când scriu eu acest articol. Dar având în vedere voioşia cu care a jucat amicalul cu Roma, e neîndoielnic că şi aici lucrurile stau mai bine decât în trecutul campionat. Aşadar, candidatele la titlu stau binişor pentru un campionat de tot râsul cum este al nostru. Am uitat ceva? A, da. Mai e una, tradiţional candidată şi ea, dar la care de câţiva ani buni doar se mimează angajarea în luptă: Dinamo. Echipa pe care nu cred că poate jura cineva că n-o conduc din umbră tot generalii de miliţie, mână în mână cu traficanţii de butelii scoşi la vedere. Ce pretenţii de performanţă poate avea, din moment ce Dănciulescu e în continuare marea speranţă în atac, Moţi – cea din apărare, iar transferul – bombă al verii era considerată revenirea lui ăăă…, cum îi zice?..., aha: Kiriţă. Şi bine face că-l ţine pe Lobonţ, că fără el juca pe Areni, sâmbăta de la ora 11. Dar dacă pleacă Lobonţ!?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Dacă pleacă Lobonţ?.

Comentarii