Indiscutabil, miracolul vinderii unor jucători români în străinătate se va solda cu mare fericire pentru cei scăpaţi din sclavie dar şi cu destituiri (mai vedem, peste câteva luni!) ale celor care s-au hazardat să arunce banii pe nişte panarame… că doar n-o să-mi puteţi demonstra, oricât de înrăiţi fani de-ai lui aţi fi, că Tamaş este altceva! În compensare cumva pentru tunurile date (că doar ce altceva este vinderea unui, să zicem, Mărgăritescu, la Kaiserslautern?) echipele noastre s-au simţit obligate să-şi completeze loturile. Ideea e, cred, că suporterii loturilor trebuie minţiţi cumva, deşi ei se află dincolo de capătul afacerii. Dar, indiscutabil, trebuie să vadă că patronii, antrenorii, general manager-ii ori consiliile de administraţie fac eforturi de primenire a loturilor. Că, adică, nu dorm. Că muncesc (unde dracu’ am uitat ghilimelele?). Muncesc în cel mai românesc mod cu putinţă. Sau în deplină neputinţă, ziceţi-i cum vreţi. Iată, până şi la Suceava au ajuns, în probe, doi brazilieni. Habar n-am cine şi de ce i-a adus. Presupun însă că n-au studiat ei tocmai geografia sud-estului Europei la şcoală şi nici clasamentele diviziilor mărginaşe, astfel încât să ştie că România e în Europa, că Suceava e în România şi chiar promovată de curând în Divizia B. Aşa că nu-mi rămâne decât să salut gestul lui Marian Pană de a-i retrimite în frizeria şi bucătăria unde probabil că au muncit până să le treacă prin cap năstruşnica idee de a se face fotbalişti. Mai cred şi că alţii au pus botu’ şi chiar că or fi dat şi bani pe marfa prezentată drept „fotbalişti calitatea I, fără os”, exemplul cel mai haios fiind, ca mai mereu în ultimii ani, cel al Stelei. Din cei 6 atacanţi pe care (săracu’!) Gigi îi vrea permanent pe gazon, cei mai tari până acum par a fi tot un brazilian (mă, sunteţi siguri?, l-aţi căutat la paşaport?) numit Arthuro, a cărui concurenţă pe post se numeşte Kapetanos şi e specializat în lustruit cu dosul banca lui AEK Atena, unde a jucat 68 de minute într-un an. Bă, s-au terminat proştii noştri?