Este sezonul marilor transferuri. Vreau să spun al numelor importante. Ba şi al sumelor. Se mai fac asemenea mutări şi iarna, dar atunci mai mult de umplutură şi, de regulă, nu transferuri propriu-zise, ci împrumuturi până la sfârşitul campionatelor. Cel mai important dintre cele concretizate până acum prin contract nu este însă al vreunui fotbalist, ci al unui antrenor: Felipe Scolari părăseşte naţionala Portugaliei în favoarea lui Chelsea. E mutarea care va aduce echipei lui Abramovici plusul de ofensivă care a privat-o de câştigarea Ligii Campionilor. S-ar putea spune că şi plecarea lui Aragones, antrenorul proaspetei campioane europene, în Turcia, la Fenerbahce, are semnificaţie, numai că, spre deosebire de Scolari, el nu prea are acolo aşa numitul „material uman”.
Dacă am ajuns la această formulare, atunci nu se poate să nu fi observat şi dumneavoastră că patronii de la noi, indiferent de naţionalitate, religie şi alte cele, îi tratează pe fotbalişti exact aşa, ca pe un material oarecare, şi nu ca pe oameni. Ei sunt, în plin secol XXI, un fel de sclavi cu derogare de la istorie, fiind realmente la cheremul domnilor „investitori în fotbal” (altă sintagmă fără acoperire, de fapt de-a dreptul cretină, din moment ce n-am observat nici o investiţie pe vreun stadion românesc pe banii vreunuia din ăştia), ale căror migrene sau stări euforice ţin loc de grilă de transfer.
Ultimii căzuţi victime se numesc Coman şi Rădoi, ambii jucători de naţională dar al căror viitor ca fotbalişti şi ca oameni se loveşte de hachiţele unui Taher sau al unui Becali. Vor ei să plece? Foarte bine, n-au decât, zic „investitorii”. Numai că li se fixează asemenea preţuri de transfer încât nici o echipă, de nicăieri, să nu le poată plăti. În plus, domnii investitori, deosebit de „sensibili” la nuanţe, mai au şi calea legală (doar la noi, cred) de a-i pedepsi prin debarcare la echipa a doua sau noua, pentru simplul motiv că au declarat că şi-ar dori să joace la altă echipă. E ca o fabulă cu morala scrisă de Boloni: decât să închei un contract cu oricare „investitor” român, mai bine te duci la arabi sau la belgieni.