Gabriel MANȚĂ

Luată la bani mărunţi, afirmaţia mea anterioară cum că n-am scăpat nici un meci de la Euro s-ar fi lovit de concomitenţa ultimelor meciuri din grupe, însă de data asta recunosc direct: n-am văzut finala! Am avut şi un motiv serios, căci, dincolo de pasiune, vizionarea figurează teoretic şi în fişa postului. Timp de 6 ore am fost prizonier al traficului pe o rută blagoslovită parţial cu autostradă, cu adevărat utilă doar locuitorilor din Cernavodă sau Feteşti (măcar atât!). Neputincios şi revoltat, m-am agăţat ca de un colac de salvare de o ultimă soluţie, mai ales că aceasta a apărut oarecum pe neaşteptate. Pe undele naţionale ale radioului, doi crainici transmiteau de la faţa locului! Ceea ce pentru posturile comerciale pare de neconceput, pentru “ceilalţi” este prevăzut la cheltuieli obligatorii. Probabil că audienţa a fost formată numai din persoane care nu aveau alternativă, căci este greu de crezut că cineva ar prefera în mod voluntar să audă finala (tataie, pe vremea când trăia, era un bun ascultător al transmisiilor sportive, dar el nu avea de ales, televizorul fiind prezent doar ca mobilier de epocă!). Audienţa slabă putea fi confirmată şi de lipsa cu desăvârşire a reclamelor, în pauză fiind difuzat radiojurnal şi ceva muzichie.

N-am mai ascultat un meci transmis la radio de ani buni, de când televiziunilor le-a căşunat pe etapă, iar partidele s-au decalat în aşa hal încât au dus la dispariţia fotbalului minut cu minut, o emisiune care strângea microbiştii ciopor lângă aparate. Ei bine, pot spune că am simţit o oarecare nostalgie când l-am reîntâlnit pe unde pe Ilie Dobre, care transmitea finala de la Viena acompaniat de Răzvan Apostolescu. Aţi intuit bine, urmează partea amuzantă... Cei doi comentau alternativ, dar Ilie ciupea în mod constant din timpul colegului, exact cum făcea pe vremuri la etapă, spre frustrarea crainicilor de pe celelalte stadioane, precum şi a coordonatorului din studio. Îmi amintesc o întâmplare, acesta tot încerca să-i ia legătura, îl lua cu “mulţumesc, Ilie Dobre”, însă Ilie nu ceda, ridica vocea şi vorbea şi mai repede sugerând o fază periculoasă. Mingea iese în corner şi din studio se încearcă o intervenţie hotărâtă. “Da, trecem legătura la...”,  însă de data asta Ilie Dobre i se adresează direct, cu disperare în glas, spunându-i că nu poate să-i ia legătura tocmai acum, fiindcă este un corner “deosebit de periculos!”. Deşi parcă se auzea cum îi scrâşneau dinţii, coordonatorul transmisiei cedează, acceptând “cornerul şi gata!”. Se execută şi.... rezultă un goooooooooooooool nesfârşit, spre orgasmul radiofonic al lui Ilie şi spre hohotele de râs ale celor aflaţi pe recepţie. Deh, amintiri... De data asta spaniolii n-au fost inspiraţi şi au înscris pe bucata comentată de partener, însă Ilie nu s-a lăsat! A intervenit cu un alt gol nesfârşit, în surdină, ca un fel de backing vocal, permiţându-i celuilalt să se exprime, totuşi, în felul său.

Ascultându-i în continuare, mi-a venit ideea că Ilie Dobre ar fi perfect pentru reclamele acelea care se sfârşesc cu “dacăaparmanifestărineplăcuteadresaţivămediculuisaufarmacistului”. În rest, n-aş vrea să fac la referire la multitudinea de greşeli, unele inerente, dar măcar numele unor fotbalişti ar fi trebuit însuşit corect. Totuşi, m-au frapat unele exprimări pe care nu le-aş cataloga ca fiind neapărat greşeli, consider că se apropie doar asimptotic de plenoasm sau tautologie. Mai degrabă cred că ambii crainici doreau să se asigure că înţelegem bine, că băgăm la cap. Sau poate că pur şi simplu ei nu trebuie să se oprească din vorbire, aşa că umplu eterul cu şiruri de cuvinte. Judecaţi şi dumneavoastră... Ilie Dobre: “În palmaresul direct figurează 8 victorii pentru Germania, 6 rezultate de egalitate, deci remize...” Sau... “Deşi era accidentat, în cele din urmă, deci finalmente, Ballack a fost recuperat”! Răzvan Apostolescu: “Iată, Torres a fost ales cel mai bun jucător al finalei, aşadar Torres este cel mai bun jucător al finalei!”

Cu siguranţă, cea mai mare calitate a omului de radio Ilie Dobre, altfel autor de-a lungul timpului a unor gafe care îl plasează fără nici un fel de concurenţă pe primul loc în lume şi pentru care oricine şi-ar fi încheiat cariera de “direct”, este pasiunea sa pentru meserie. Dar, aşa cum unele defecte nu sunt decât nişte calităţi exacerbate, când această pasiune este împinsă dincolo de demnitate, Ilie Dobre ajunge să se lege, la propriu, cu lanţuri în studio, când, după revoluţie, fusese dat afară.

Dar uite că, influenţat de radiofonici, m-am luat şi eu cu vorba şi am scris un articol cât o zi de post. Postul naţional de radio!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Pe unde umblă Ilie Dobre.

Comentarii