Mă întorc, târziu, dar nu tardiv, la fotbalul european al altora. Până acum, deşi n-am pierdut nici un meci de la Euro, n-am avut ochi decât pentru ai noştri. Înainte de ultimele trei meciuri, merg înainte cu una dintre favoritele mele iberice. Portugalia a fost expulzată imediat ce un adversar şi-a permis să conducă. Declanşarea ulterioară a unui iureş ofensiv haotic s-a potrivit mănuşă nemţilor. Spania a lăsat la o parte spada şi s-a luat la trântă cu o squadra azzurra proletară, după chipul şi asemănarea selecţionerului. Aşa cum echipa lui Lippi împrumutase ceva din distincţia lui Lippi. Naţionala noastră oare ce-o fi împrumutat?! Să sperăm că nu uită să şi înapoieze...
Dar mai bine să nu ne mai aducem aminte! Euro încă nu s-a terminat, deşi alţii l-au îngropat şi acum deschid tot cu vechile personaje pe prima pagină. Dintre cele două semifinale, cred că problema calificării şade sub semnul suspansului numai la Spania-Rusia. Dincolo, împăratul Terim şi-a asigurat spatele şi va avea oricum parte de o întoarcere glorioasă, laolaltă cu oastea-i decimată. Faptul că forul european nu i-a permis împrospătarea lotului nu trebuie să ne mire, fiindcă nu toţi spahii au căzut la datorie, vreo patru au fost puşi la index de arbitri. Dacă toţi indisponibilii erau trecuţi pe răboj din motive strict medicale atunci da, se putea vorbi despre o situaţie de urgenţă.
Ruşii sunt acum pe val şi nu puţini sunt cei care îi văd în finală (cred că jucătorii lui Bayern le ţin pumnii spaniolilor, fiindcă au simţit pe pielea lor cu vârf şi îndesat obrăznicia celor de la Zenit). Elevii lui Hiddink au un joc ameţitor, nouă, celor obişnuiţi cu jocul la greşeala adversarilor, ne pare ireal. Totuşi, au o rată foarte mică de concretizare a ocaziilor, acest lucru s-a văzut chiar în meciul din grupă cu Spania, când s-a atacat furibund de ambele părţi, dar scorul a luat proporţii în favoarea ibericilor, graţie şi monstruoasei eficacităţi a lui Villa. E drept că “liliacul” din Valencia n-a fost în apele lui la meciul cu Italia, dar eu cred că nu există atacanţi fără ofensivă. Aşa n-au existat nici Mutu, nici Toni, nici Benzema...