Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Văzut şi prin prisma celuilalt rezultat din grupă, acest 0-0 ne garantează un lucru: indiferent de ce se va întâmpla la întâlnirea cu Italia, nu vom lua vacanţă în avans la ultimul meci! Chiar dacă pierdem cu disperata squadra azzurra, tot vom putea să jucăm calificarea cu olandezii. Desigur, cel mai bine ar fi ca băieţii noştri să nu piardă..., iar noi să nu ne pierdem măsura! Să fim conştienţi că în partida cu Franţa cu greu s-ar fi putut mai mult (ar fi trebuit ceva noroc la cornere sau la vreo lovitură liberă), după cum nici punctul câştigat nu e vreo furăciune. Dacă la luptă deschisă n-avem şanse, e logic să ne angajăm în război de gherilă!
Momentul imnului a fost deopotrivă simpatic şi mişcător. Am avut şi o revelaţie referitoare la Bănel! Tarele sale se evidenţiază cu adversarii mai slabi, cu care coechipierii săi mai dotaţi tehnic se descurcă, în timp ce travaliul său continuu îi deranjează vizibil pe adversarii cotaţi ca mari favoriţi (a se vedea şi meciul nostru din deplasarea cu Olanda). Iar cu Mutu, corespondentul său de pe partea stângă, s-a întâmplat ceea ce imaginam deunăzi. S-a stors făcând faza de apărare şi adio prospeţime în ofensivă. Nu poţi mânca îngheţata şi în acelaşi timp să-ţi rămână în frigider!
Faza zilei s-a petrecut la primul gol al olandezilor. În afară de arbitrii de meserie, mai toată lumea a căzut în plasa ofsaidului. Sunt convins că nu există nici mulţi fotbalişti care să fie tobă de teorie astfel încât să interpreteze corect situaţia respectivă. De aceea, sincere felicitări specialistului de la Gazetă, singurul, cel puţin din câte cronici am putut citi eu, care a clarificat lucrurile încă din ediţia de a doua zi. Deşi aflase cum stau lucrurile, nici măcar trimisul special al televiziunii nu părea convins de justeţea ofsaidului la o corespondenţă ulterioară. Într-adevăr, faza are paradoxul ei... Un jucător ieşit din inerţie în afara terenului, face încă parte din joc şi singurul lucru pe care îl poate influenţa este poziţia de ofsaid. Problema este că Panucci a rămas la pământ, arbitrul nu a oprit meciul, şi nici olandezii nu au oprit deliberat atacul din spirit de fair play, aşa cum desigur ar fi procedat dacă Panucci s-ar fi aflat întins în careu! Stranie situaţie, nu cred că li se poate imputa ceva olandezilor, aceştia şi-au urmat instinctul, după cum au făcut-o şi fundaşii italieni, ei avansând pentru a-şi lăsa adversarii într-un ofsaid ipotetic. Rezolvarea corectă ar fi fost preluarea lor în marcaj om la om, însă asta presupune studiul la antrenament al acestui gen de fază, total atipică, ceea ce nu cred că a făcut vreun antrenor din lume! Dar lumea cât trăieşte, învaţă!
