Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Telenovela de la Rapid s-a sfârşit cu puţin înainte de a se transforma în tragedie sau măcar în subiect de tip Elodia la O.T.V., cu 5.273 de episoade şi întrebări în ecran de genul: „Credeţi că Boloni merită să fie antrenor la Rapid?” (50% Da, 50% Nu), azi, şi „Credeţi că Rapid merită un antrenor ca Boloni?”, mâine, cu acelaşi procentaj la răspunsuri. Bine că s-a terminat, că altfel riscam să aflăm că de fapt Rapid umblă să angajeze ca antrenor pe fantoma din Medgidia! Care o fi, totuşi, explicaţia celei mai ciudate negocieri nefinalizate prin contract din toată istoria fotbalului nostru? De ce a durat atât? De ce s-a terminat „ca-n tren”? De ce a preferat Loţi să lucreze cu arabii din Arabia şi nu cu cei din România? Eu cred, înainte de orice altceva, că dacă ar fi negociat doar Taher şi Loţi, contractul ar fi fost de multă vreme parafat şi semnat. Numai că atât timp cât există şi un anume domn Copos, tot ceea ce pare simplu devine extrem de complicat. Copos are un dar al tergiversării care nu este depăşit decât de celălalt dar al său: de a nu spune niciodată ceea ce gândeşte cu adevărat. Nu uitaţi, vă rog, tot circul legat de precedentele angajări de antrenori, dar şi felul în care Copos s-a debarasat de ei, fără pic de scrupule. Amănunte vă pot furniza domnii Rednic şi Răzvan Lucescu. Care ar fi contribuţia lui Loţi în toată tărăşenia? Oho, are şi el, har Domnului! Mai ţineţi minte când a antrenat Naţionala? Câte chichiţe şi fiţe şi amănunte a impus în contractul care trebuie să-i fi băgat în corzi pe Naşu’ şi ai lui, obişnuiţi de regulă cu antrenori maleabili şi ductili, fericiţi doar pentru că au fost băgaţi în seamă. Nu ştiu ce-o fi fost în capul lui Copos şi al lui Taher: s-or fi aşteptat ca Loţi să zică, asemenea marionetelor lui Becali, „gata, am bătut palma, ce contract, n-am nevoie, am încredere în cuvântul patronului care e cel mai etc.”? Sunt absolut convins că neuronii subdimensionaţi ai celor doi au cedat în faţa omului predispus doar la a nu lăsa nimic la voia întâmplării. M-am convins că nu de Loţi aveau ei nevoie, când l-au văzut pe noul antrenor, Paseiro, zicând: „Avem cei mai buni fotbalişti, cea mai bună echipă, cei mai buni patroni”.
