Doru POPOVICI

Se ştie că jucătorii de rezervă, atunci când prind un loc în echipă, pârjolesc gazonul din dorinţa de a se impune în ochii selecţionerului (sau antrenorului, dacă vorbim de echipe de club). Mi-a fost dat, alaltăseară, să văd în direct o nouă confirmare a acestui mare adevăr. Din nefericire, echipa căreia i s-a întâmplat minunea e chiar Franţa, vicecampioana mondială şi totodată primul nostru adversar (ba şi cel pe care îl considerăm cel mai lesne abordabil!) la turneul final care se apropie. Adversarul, un Ecuador pe care oricât l-ai desconsidera, nu poţi să nu observi că vine din America de Sud, deci are toate calităţile zonei, îţi poate pune probleme, oricât de amical ar fi meciul şi oricât de vicecampioană mondială ai fi. Ceea ce s-a şi petrecut, cel puţin preţ de o repriză, atât cât Franţa a jucat cu echipa de bază şi nu a reuşit altceva decât să nu primească gol. Că ocaziile mari le-a avut Ecuadorul. Ei bine, după pauză, am văzut jucând pentru Franţa nişte rezerve care, pe lângă că te făceau să uiţi de Ribery, îţi mai dădeau şi frisoane, la gândul că s-ar putea să te trezeşti avându-i adversari. Ideea e cu atât mai terifiantă cu cât din lotul încropit de Piţurcă greu îmi imaginez care ar putea fi cei 11 titulari, nicidecum că ar mai fi loc şi de rezerve, întrucât exceptându-i pe Lobonţ, Chivu, Raţ şi desigur Mutu, toţi ceilalţi cu greu ar putea fi titulari pe la vreo echipă de liga a II-a din Franţa. Adevărul ăsta cumplit, anume că rezervele lor sunt de „n” (+1!) ori mai bune decât titularii noştri ar trebui dacă nu să le dea tuturor (fotbalişti, selecţioner, federali) insomnii, atunci măcar să-i mai domolească din declaraţiile mai mult decât imbecil-optimiste. E jale, e prăpăd, iar ei deja socotesc vreo 3 puncte ca şi câştigate cu Franţa, plus altele vreo 3 de la cine-o da Domnul. Timp în care, pe lângă că avem 7 titulari cu faţă de rezerve second hand, ni se mai termină şi ăia cu care nu ne-ar fi spaimă şi ruşine să intrăm în teren: după ce s-a schilodit Coman în urmă cu vreo cinci zile, iată că şi Lobonţ îi calcă pe urme. Situaţie în care iată că se justifică şi prezenţa lui „Guriţă” Contra la lot: cică într-un meci al lui Getafe cu Atletico ar fi intrat în poartă în minutul 62 şi până la sfârşit n-a luat gol! Bagă-l, Piţi, de la început în poartă, că poate îi năucim de tot pe adversari!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Rezervele lor, rezervele noastre.

Comentarii