Nu mă dau în vânt după ruşi, nici când şutează în minge, nici când trimit navete în spaţiu ori tancuri în Cehoslovacia anului 1968. Nu-mi sunt, în general, dragi decât când îi cheamă Mussorgski ori Dostoevski şi „joacă” altceva decât fotbal. Cu toate acestea, există şi excepţia (care, nu-i aşa?, doar confirmă regula) numită Zenit Sankt Petersburg. Pe care, de fapt, ar trebui să cam fiu supărat, din moment ce am pierdut destui bani la pariuri din cauza lor: mai întâi au bătut niscai francezi prin Franţa, eu jucând 1, apoi i-au desfigurat pe mutălăii (ei, aici s-au scos, fiindcă dacă în fotbal eu urăsc ceva mai mult decât pe ruşi, atunci ăştia sunt nemţii!) de la Leverkusen – parcă le-au dat tot o căruţă în deplasare, eu jucând, desigur, tot 1-, iar în semifinală, deşi inima îmi zicea să joc cu ei, ceva m-a furnicat şi am jucat X pe meciul de la Sankt Petersburg, supărarea pricinuită de pierderea banilor fiind însă pe deplin compensată de satisfacţia de a-l vedea pe Moş’ Kahn (că ca Kahn portar pe lume nu-i!) scoţând obiectul de 4 ori din aţe. Şi uite-aşa am ajuns la finala în care, deşi am mers pe mâna lor, iar am pierdut banii! Cum? Simplu: am jucat pauză / final 1/1, şi a ieşit x/1! Cu toate astea, nu mă pot împiedica să-i iubesc cum n-am iubit de multă vreme o echipă de fotbal (exceptând, desigur, Real Madrid) pentru că au dat o nouă pildă de fotbal adevărat, curat, rapid şi plin de imaginaţie pe care niciodată, absolut niciodată, nu o s-o aibă vreo echipă scoţiană. Cu acest prilej însă, m-am mai apucat o dată pandaliile în legătură cu fotbalul nostru, şi iată de ce: dacă acum un an ni s-ar fi arătat la vreo tragere la sorţi Zenit Sankt Petersburg, am fi fost cu toţii de acord că a dat norocul peste noi. A fost suficient doar anul scurs pentru ca aceeaşi eventualitate să devină un posibil coşmar. Ce s-a petrecut în acest interval? Mai nimic: au schimbat antrenorul. Dacă am da-o pe glumă, am zice că Dinamo Bucureşti ar trebui să fie de 5 ori mai bună, că doar a schimbat 5 antrenori în acelaşi an! Numai că nu ne arde de glumă: au adus un olandez. Desigur, unul mai slab, din moment ce nu antrenează naţionala ţării sale… cu care cam peste o lună, urmează să ne întâlnim la Euro!