Gabriel MANȚĂ

Când se trage linia şi se adună titlul şi cupa, mai ales dacă nu te numeşti Dinamo, Rapid sau Steaua, se cheamă că ai făcut istorie. CFR-ul din Cluj, fie şi cu chiu, cu vai, a reuşit şi se cuvine să primească, dacă nu unanime aprecieri, măcar sincere felicitări. Acum câteva luni eram convins de acest succes, dar acum pot spune că am avut dreptate înşelându-mă! Alţii mai bătrâni ca mine, mai hârşiţi, au văzut semne care spuneau că Steaua va fi campioană, chiar dacă era la multe lungimi de barcă în spatele CFR-ului, iar aceste semne s-au materializat uluitor de repede. Prea repede, poate! Apoi totul a căzut în extrema cealaltă, clujenii înşişi păreau resemnaţi. Cum au putut juca un meci capital precum cel de la Mioveni! Închistaţi, fără idei, neprimindu-le nici măcar de pe bancă, pentru că Andone făcea schimbări post pe post în atac, în timp ce pe Leao şi Minteuan, doi închizători, îi prindea ultimul fluier în teren! Ca să nu mai pomenesc de meciul cu Pandurii, singurul pierdut acasă, dar în ce manieră şi în ce moment... Considerând căpitanul ca fiind emblematic pentru echipă, atunci Cadu chiar a fost emblematic pentru starea în care se afla echipa atunci. După ce oltenii au deschis scorul, Cadu a clacat psihic şi a luat două galbene în câteva minute, anulând astfel coechipierilor săi aproape orice şansă de a întoarce rezultatul după pauză. Până la urmă, au reuşit să-şi tragă la mal barca în derivă, cu sprijinul dinamovişilor, care i-au ajutat printr-o implacabilă lege a compensaţiei, după ce îi aruncau pe ultima treaptă a podiumului cu exact un an în urmă. Asta este campioană, sigur nu mai rea decât ar fi fost altele, cu ea vom defila la toamnă, iar până atunci e timp şi pentru hăinuţe noi, şi pentru o altă stare de spirit.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Campioana unei mari uimiri.

Comentarii