Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Pentru mine, prima mare deziluzie a sezonului fotbalistic s-a consumat joi noapte, odată cu eliminarea Fiorentinei în semifinalele Cupei UEFA. Mizasem sentimental, încă din toamnă, pe o prezenţă a toscanilor în ultimul act, fiindcă la o victorie cu trofeul pe masă aproape că nu cutezam să sper, ar fi fost un răsfăţ. Evident, fotbalistul Adrian Mutu a avut rolul său în această simpatie a mea pentru clubul viola. Încă îi ţin pumnii lui Mutu pentru locul patru în Serie A, deşi asta ar însemna o Ligă a Campionilor fără Kaka şi Ronaldinho, doi dintre jucătorii care m-au fermecat de-a lungul timpului.
Revenind la semifinala UEFA, cu atât mai mare este dezamăgirea, cu cât Fiorentina a avut în mână toate atuurile pentru a face pasul cel mare. Mutu n-a mai fost decisiv, dar nimeni nu este abonat la golurile de la 25-30 de metri. Oricum, alături de acest uriaş portar Frey, pe care selecţionerul Franţei numai dacă ar fi autist l-ar ignora pentru Euro, Mutu a fost printre remarcaţii jocului. Aşa cum perfect l-a caracterizat La Gazzetta dello Sport, a încercat de toate, s-a zbătut, a alergat, a pendulat, a sugerat câteva faze clare de gol (pase decisive sau centrări), de încă vreo două ori a fost el însuşi aproape de a înscrie (acel voleu frumos care ar fi prins cadrul porţii dacă nu l-ar fi lovit în cap pe unul dintre fundaşi, precum şi acea reluare cu capul, din cădere, care s-a scurs puţin pe lângă poartă). Degeaba când n-ai cu cine... Trec peste lista cu jucători fazi (doar Kuzmanovic a mai mişcat ceva, păcat că a început ca rezervă), pentru a trece direct la Vieri. Cu tot respectul pentru marele atacant de odinioară, Vieri a “îmbătrânit” urât, actualmente joacă precum o gloabă! Nu mă refer aici doar la penalty-ul executat execrabil, precedat de o împleticire poreclită fentă, la care s-a şi accidentat de altfel (!), ci la întreaga sa evoluţie... Emblematică indolenţa de la centrarea lui Jorgensen (un alt jucător absolut dezolant în rest, mai slab de 10 ori decât Neşu în ziua sa cea mai neagră!!), pe poziţie viitoare în faţa porţii, la un singur metru distanţă de Vieri, dar acesta scosese deja procedeul numit “alunecare” din vocabularul său fotbalistic. Proastă afacere au mai făcut zgârciţii de la Fiorentina! După ce au luat o căruţă de bani pe Luca Toni, l-au promovat firesc pe junele Pazzini, însă, în loc să-şi asigure alternativă serioasă, au preferat să-l ia pe old(play)boy-ul Vieri pe gratis, în condiţiile în care acesta abia fusese acceptat “de probă”, mai rău ca un debutant, de către Atalanta, care l-a plătit numai la gol înscris (subţire, doar două!). Cine n-are bătrâni, să-i cumpere, aşa spune proverbul, nu să-i ia pe gratis! Iar după ce că în ultimii ani avea în palmares mai multe muieri decât goluri, Vieri a mai descălecat şi plin de figuri la Firenze, cu pretenţii de lider, de destinatar final al paselor şi de executant al loviturilor libere, motiv pentru care acum ceva timp a fost la un pas de a-i aplica o corecţie fizică lui Mutu! Păcat că în acest ultim sezon al său a fost şi cioclu al speranţelor florentine...
Culmea este că italienii au avut de partea lor şi arbitrul, care le-a acordat cel puţin acel 5% “tradiţional”. Mai ceva ca la baschet, a penalizat orice contact cu lovituri libere pentru gazde, lucru suportat cu stoicism de scoţieni, care ne-au dat o lecţie de atitudine! Antrenorul Walter Smith aducea un pic cu Hizo, mai puţin pleşuvia şi, evident, crizele de furie. Păi cu o astfel de prestaţie, Hizo l-ar fi făcut pe central să-şi înghită fluierul! La faza cartonaşului roşu, să zicem că “a avut acoperire regulamentară”, oferită de Cousin, mai puţin de Liverani, care a preferat să se dea lovit în urma unei înfruntări cocoşeşti. A fraudat, dar uite că asta s-a întors împotriva lui la loviturile de departajare, unde a încercat să se dea mai tehnic decât este, executând de pe loc. Pe loc, repaus!
