Se apropie nu doar Paştele (pe care vi-l doresc să fie aşa cum vi-l doriţi dumneavoastră înşivă) ci şi ziua scadenţei pentru Gigi. Vă amintiţi, desigur, cum îşi fixase el drept termen de cocoţare pe locul 1 tocmai sfânta sărbătoare, dar de ajuns acolo, ajunsese cu mult mai devreme: chiar de Paştele catolicilor! Lucru care, dacă aş fi în locul lui, m-ar îngrijora la culme, în ideea că Acolo, sus, Cineva nu mă înţelege pe deplin. Păi cum, Doamne, tocmai lui, domnului Gigi care a fost mai des la Athos decât la şcoală, care a ctitorit biserici mai multe şi mai mândre decât a făcut-o Ştefan cel Mare (şi, evident, a făcut-o dezinteresat, din moment ce la votul pentru Europarlament enoriaşii nu s-au înghesuit să-l binecuvânteze cu votul lor), care a sfinţit gazonul cu Î.P.S. Pimen şi concursurile de Miss Boboc cu mii de euroi, tocmai lui, Doamne, să-i faci una ca asta!? Să-l pui, adică, pe locul 1 tocmai de Paştele papistaşilor şi al mamei lor de păgâni!? Pe el, pe Gigi, care între două tururi de ruletă (ei, hai, şi-un pokeraş mic!) nu mai pridideşte ca până şi la şedinţele de galerie, pardon, de partid, să cânte „Doamne, binecuvântează-i pe rrrommâni”!? Că mă şi mir că a mai avut puterea să îngaime ceva după 1-1 ăsta care doar îl menţine pe locul 1, dar nu i-l mai asigură, fiindcă, iată, mai e nevoie doar de-un amărât de egal pentru ca pohta ce-a pohtit să se transforme într-o indigestie monstruoasă… că ştiţi cum e, ca la gravide: odat’ te-apucă pohta şi, dacă n-ai cu ce s-o potoleşti, te ia aşa, de la stomac în sus, de nu te mai opreşti din, pardon, borât. Iar ceea ce vine azi, de la Craiova, numai a semn de bine nu s-arată. Ca să n-o mai lungim: am crezut (ba chiar am sperat, trebuie să recunosc) că la Galaţi Steaua o s-o ia rău. N-a luat-o, că a funcţionat principiul adormirii adversarului cu goanga aia: „mi i-aş dori la Steaua pe Ăla şi Ălălalt!” Apoi, la Bucureşti, Steaua şi-a mai arătat o dată valoarea şi forţa, făcând un egal chinuit… şi o statuie lui Neşu care i-a salvat (minune dumnezeiască, Gigi?) de catastrofă. Acu’, de la Craiova, zice că l-ar lua doar pe Ăla. Nasol e că Ăla, după cum se arată în joc, va poposi, poate, şi la Steaua, dar numai după ce s-o întoarce, pe la vreo 32 de ani, de la Manchester ori Juventus. Aşa că, deocamdată, pregăteşte-te, Gigi, de Paşti. De ăla de la anu’ (şi la mulţi ani, noi succese, mersi!), că doar Paşti e în fiecare an.