Zilele de week-end ne sunt umplute de meciurile din Divizia A care, de ceva vreme, au devenit la fel de interesante ca meciurile de cricket, despre care povestea un neo-zeelandez că durează câte 4-5 zile, în fiecare din ele de dimineaţă până seara, timp în care spectatorii iau masa, beau beri, mai pun de-un pescuit ori de un bowling. Sunt, de fapt, nişte picnicuri sub pretextul unei competiţii al cărei rezultat de fapt nu interesează pe nimeni. Singurele momente cu adevărat pasionante în această ultimă etapă au fost noua înfrângere a Bistriţei, focul (la ei!) de la Cehalăul şi penalty-ul de pe coliva lui Dinamo. Başca golul lui Fabbiani (îl ştiţi, ăla grasu’, de respira greu) din care am înţeles că nu-i nici o deosebire între cum marcam eu în curtea şcolii acum 40 de ani în „poarta” care erau de fapt „cracii” panoului de baschet şi felul în care o face acum, în Liga aia nemaipomenită a lui Mitică, un grăsunel care în Anglia n-ar avea loc nici în „Blue Square Premier”, un fel de „judeţeană” de-a noastră. Cum ziceam, Bistriţa a mai comis-o o dată, parcă niţel mai al naibii decât precedentele 3-4 meciuri. Adică exact ca pe vremuri, când cooperativele îşi dădeau una alteia punctele fie acasă, fie în deplasare, iar pe final, scăpate de griji, mai vindeau şi nevoiaşelor. Acum, deşi eu pronosticasem un egal care să-i dea speranţe Ceahlăului şi s-o menţină pe Bistriţa dincolo de emoţii, iată că aceasta s-a riscat total, dar zău că merită: păi dacă nu pe sora cooperatistă, atunci pe care s-o salvezi? Mare echipă, mare caracter! Mă gândesc chiar că Nelu Sabău se pregăteşte de plecare la Dinamo şi tocmai de aia încearcă (şi reuşeşte!) să se debaraseze de caracter, preventiv, că doar în „Groapă” numai de asta nu e nevoie. Focul de la Vaslui ar trebui să-l facă pe Naşu’ să-l dea afară, definitiv, pe „fluieraş”. Păi nu zisese el că cine nu face ca Deaconu n-are ce căuta în arbitraj? Dinamo a primit exact ce i se cuvenea. Dar un lucru tot n-am priceput, după golul din penalty: ce ţi-ai băga, mă, Lobonţ? Că nu se vedea subtitrarea. E mişto Liga lui Mitică: dacă dintr-o etapă întreagă rămâi cu o vânzare, un incendiu, panaramă de gol, şi-o înjurătură în prim-plan, atunci chiar face 100 de milioane de euro. Pe etapă, nu pe trei campionate. Ce ziceai, mă, Pisică?