Steaua a început să câştige din inerţie. La Galaţi a avut parte de opoziţie reală, chiar dacă finalul nu i-a mai prins în teren pe Szekely, Jula şi Deac. Victoriile vin şi se adună cuminţi precum mărgelele pe aţă, aşa cum nu se întâmplă, de exemplu, pentru alţi lideri din Europa, ca Manchester, Lyon sau Inter. Doar Bayern, cu al său insaţiabil Luca Toni care a reuşit a patra dublă în mai puţin de zece zile, mai încheagă un şir de victorii consecutive, în varii competiţii. Însă unele dintre acestea au fost obţinute în prelungiri (măsurate nu în minute, ci în reprize!), ceea ce mai atenuează din impresia de invincibilitate.
Revenind la Steaua, Pleşan a fost iarăşi omul potrivit în preajma porţii, aşa cum a mai fost de câteva ori în acest campionat. Meritul său la un eventual titlu de campioană al Stelei ar depăşi simpla operaţiune de adunare a punctelor aduse de golul de la Galaţi. Vor conta, teoretic indirect, şi cele două goluri ale sale de la Cluj din chiar debutul de sezon, goluri trecute atunci în dreptul lui Poli Timişoara, dar la final valoarea lor va fi una tranzitivă, dacă pot s-o numesc aşa.
În rest, felul în care s-au aranjat lucrurile în acest final de sezon în zona UEFA a clasamentului, lasă loc unor meciuri în care interesele directe de acumulare a punctelor pentru îndeplinirea obiectivului nu mai există. Ceea ce înseamnă că meciuri precum Rapid-Dinamo sau Dinamo-Steaua se vor juca doar pentru culorile proprii, tradiţie, orgoliu. Evident, am făcut referire aici la Rapid şi Dinamo, echipele aflate în zona respectivă. În schimb, Steaua va lupta pentru miza maximă a unui sezon, titlul de campioană, dar în asemenea meciuri motivaţia poate avea şi un efect contrar celui scontat. Îmi amintesc de nişte meciuri similare, disputate în ultima etapă, în care echipele oaspete aveau nevoie de toate punctele pentru a-şi adjudeca titlul, în timp ce gazdele erau teoretic în vacanţă. Universitatea Craiova învingea Progresul lui Olăroiu şi titlul vira către Dinamo... Lazio trecea cu 4-2 de Inter pe Olimpico şi spulbera visurile de mărire ale lui Ronaldo şi Moratti... Ca să nu mai vorbim de isprăvile lui Tenerife, dureroase pentru noi, căci victima era Realul lui Hagi!