Vă mărturisesc că nu mă interesează câtuşi de puţin orarul lui Gigi Becali, nici viaţa sa privată, ba nici cea de la privată. Dar constat, de vreo trei duminici încoace, că la ora oarecum înaintată la care îl solicită prin telefon mai toţi tocşouiştii, Gigi pare niţeluş luat (avea, vă amintiţi?, Pasărea Colibri o piesă preluată de la Bob Dylan, care în varianta românească aşa se numea: „Toţi sântem puţin luaţi”). Mă rog, e dreptul lui, e viaţa lui, e… banii lui! Până la un punct cică alcoolul, în cantităţi moderate, ar stimula imaginaţia. La Gigi, cu siguranţă nu este cazul. Ori poate că nu bea destul. Fiindcă după ce se face luni, domnului investitor pare a-i dispărea complet orice urmă de inspiraţie, astfel încât recurge la idei verificate cândva în practică. Şi dovedite foarte proaste, de fapt de-a dreptul falimentare. Mă gândesc în primul rând la gluma aia de meci de la Vaslui, de acum vreo doi ani, din ultima etapă, atunci când înaintea parodiei Gigi lansase absolut neverosimila (pentru oameni cu creierul aşezat ca în cărţile de anatomie) idee că Steaua nu mai poate de dragoste faţă de vreo doi, trei fotbalişti de la Vaslui. Rezultatul? Cel aşteptat. Plus un bonus: ăia de-i pohtea Gigi chiar „au pus botu’”, n-au jucat nimic. Nici în meciul ăla, ceea ce era de presupus, dar nici în ălea de după transferarea lor la Steaua. Că, deh!, oricât ai fi de star (adică „stea”!, în traducere) la Vaslui, în Liga Campionilor e vorba despre altceva, nu de mimat fotbalul (ori poate i-o fi plătit Real-ul aşa cum îi plătise Steaua pe când erau la Vaslui, ca „să se dea la o parte”?). Cum ziceam, atunci Gigi şi-a făcut parţial treaba: adică a luat titlul dar s-a făcut de râs complet în Ligă. Acum, şi tot pe final de campionat, nu trece etapă fără ca, înaintea ei, Gigi să declare că tare i-ar vrea la Steaua pe Ăla şi pe Ălălalt. Ultima potenţială victimă: Szekely de la Galaţi. Ceva mă face să vă propun un pariu: că Steaua pierde titlul acum, la Galaţi. Şi că „naş” îi va fi taman Szekely. Se bagă cineva?