Doru POPOVICI

Sunt ani buni de când Dragomir, domnul acela provenit din miliţian, conduce Liga Profitorilor de pe urma Fotbalului. În tot acest timp, chiar şi atunci când blatul puţea de te dobora iar presa îl demasca în unanimitate (mai rar aşa consens în România!), Mitică o ţinea pe-a lui: că mai curat campionat decât ăsta păstorit de el nu s-a văzut în toată galaxia. Drept veşnică şi unică dovadă ne-a prezentat mereu propria părere, întărită de faptul că încă n-a făcut nimeni puşcărie! S-au făcut şi s-au desfăcut cooperative, s-au câştigat titluri, s-au produs retrogradări şi promovări (ba chiar „împerecheate”, în sensul că echipe retrogradate au continuat să joace bine-mersi, iar lui Mitică asta îi mirosea a Hugo Boss sau Armani, în loc să-i pută a hazna, cum simţim toţi ceilalţi) din steag şi fluier, din pungă de plastic sau direct în cont, s-au vândut jucători pe sume colosale care în acte au multe zerouri mai puţin (în actele de la noi, că în cele de la cumpărător totul e în regulă), ce mai, nu există infracţiune care să nu se fi comis. Asta, în condiţii „normale” (pentru noi, unde normalitatea diferă flagrant de cea a restului planetei), adică să fi început campionatul (sau ce-o fi el!) aflat încă în derulare, şi care are o miză fără precedent: vreo 10 milioane şi ceva de euro, prima de calificare în Liga Campionilor. E lesne de imaginat că dacă până acum, când nu exista potul ăsta, se făceau toate golăniile posibile, la aşa sumă nu mai există scrupule. Ca atare, campionatul ăla „cinstit” al lui Mitică, s-a transformat într-o tarabă penală, în care se vinde tot şi se cumpără orice: arbitri, puncte, jucători. S-a mers atât de departe cu porcăria, încât acum nu se mai înjură doar adversarii, ci se acuză de blat, furt, jaf, până şi în bătătura proprie. Se fac toate la vedere, fără pic de jenă: arbitrul opreşte meciul şi face învingător pe cine vrea muşchiu’ lui, ăilalţi, păgubiţii, în loc să se întărâte, o lasă şi mai moale, drept care cedează aproape fără replică meciul adversarilor (ca să se „răzbune” pe ăia care-i „păgubiseră”), ăia aruncă şi ei sume (făcute publice) celor care i-ar putea încurca pe beneficiarii tărăşeniei. Un iad. În care noţiuni ca „luptă cinstită”, „fair play”, şi alte sintagme asemenea, pur şi simplu nu există. Se pare că nici unii n-au înţeles că degeaba iau ălea 10 milioane dacă ceea ce joacă ei e tot de doi bani. Sau, mai degrabă de doi ani. Cu executare!

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce n-au înţeles ei.

Comentarii