După cutremurătoarea întâlnire dintre Liverpool şi Arsenal, îţi vine să spui că fotbalul nici nu merită trecut la sporturi, ci la artă. Poate tocmai de asta, în sondajul de acum vreo patru ani, realizat pe internet în Anglia, cea mai reprezentativă personalitate a culturii pop, a fost desemnat… David Beckham! Mă uitam şi nu mă mai săturam. La fiecare fază, la o poartă sau la cealaltă, mă întrebam cât îi mai ţin nervii şi plămânii pe oamenii ăia. Între altele, sunt convins şi că numai condiţia fizică nu ar fi de ajuns ca să produci atâta alergătură
Cu certitudine este vorba şi de medicamente, nu neapărat doping, dar vitamine, susţinătoare de efort şi altele asemenea. Şi neapărat de bună calitate. În fond, e ca la ciclism: cui îi mai pasă de ce iau băieţii ăia, dacă spectacolul e de calitate? Dincolo de vitamine, m-a uluit încă odată, la ambele echipe, felul în care circulă mingea: pasele lor sunt altfel decât pasele noastre. La ei pasele sunt şuturi pe direcţia destinatarului. Iar acela, care te-ai aştepta mai degrabă să se ferească de mingea şutată, decât să încerce stopul sau preluarea, o lipeşte de gheată de zici că-i unsă cu superglue. Aţi văzut, mă rog frumos vreo centrare d-aia cârjită cum le dau „artiştii” noştri, alde Nicoliţă ori Pinguinii, ca să nu-i nominalizez decât pe ăia care îmi mănâncă mie sănătatea la Naţională? Dar ia imaginaţi-vi-i tot pe ăştia doi sau pe oricare alţii din campionatul nostru, în locul oricărui fotbalist de la Arsenal ori Liverpool. Aşa-i că prin minutul 10 sau 12 era nevoie de ambulanţă? Şi atunci revine obsesiv întrebarea absolut retorică: ce naiba avem noi în comun cu Liga asta, a Campionilor? N-ar fi mai cinstit să le dea, dacă tot aleargă după asta, câte 10 milioane, hai 11, alor noştri, numai să rămână naibii acasă şi să nu-i mai încurce pe ăia care chiar au treabă? În fond, din fondurile Uniunii Europene, nu se dau bani agricultorilor din diverse ţări, numai pentru că, în anumiţi ani, să nu producă, pentru evitarea supraproducţiei? Iar noi merităm acest fel de fonduri fără nici un dubiu: ne pricepem mai bine decât oricine să nu producem nimic. Iar dacă-i şi pe bani…