Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Probabil că marcată de evenimentul de importanţă planetară care se desfăşura simultan cu şedinţa Comisiei de Apel, ori poate că s-o fi dat şi acolo alarmă cu bombă, aceasta nu şi-a găsit timp să soluţioneze şi contestaţia Rapidului faţă de cretina decizie prin care i se fură cele 3 puncte câştigate pe teren. De fapt 6 în lupta cu Steaua, că acolo s-au dus… În acest timp, Comisia ailaltă, a fluieraşilor, în loc să întreprindă demersuri la UEFA pentru a-l promova la „excepţional” pe Deaconu, ba şi pentru a arbitra finala Campionatului European, ce-i făcu eroului naţional? Vorba lui Nicolaescu: „… un fleac, l-a împuşcat!”, adică l-a trimis să-şi arate decoraţiile prin Divizia B! Iar noi, ăştia care l-am înjurat încă din clipa în care se tot pipăia pe creştet, parcă rugându-se să apară măcar un strop de sânge, ce-ar trebui să facem? Eu, unul, nu mă bucur. De ce? Simplu: fiindcă mai există şi alte competiţii, de exemplu Divizia C sau campionatele judeţene. La juniori nu, că ăia, săracii, nu-s vinovaţi cu nimic. Cum rămâne atunci cu decizia aceleiaşi comisii care trăsese concluzia că „Deaconu a procedat corect”? Sau aşa-i la noi? Adică ăla care procedează corect este automat retrogradat în B!? Nu simţiţi, oameni buni, o duhoare ca de hazna venind dinspre Federaţie şi Ligă? În acest timp, fotbaliştii noştri (vreau să spun ăia adevăraţi, nu muhaielele numai bune să fie arbitrate de alde Deaconu, adică murăturile de la „intern”) au luat-o de-a dreptul razna: Adi Mutu, jucând prost într-un meci în care toată echipa lui a jucat foarte prost, înscrie golul supravieţuirii Fiorentinei într-o fază în care nici unul, absolut nici unul dintre fotbaliştii de la „intern” nu s-ar fi băgat. Iar despre Guriţă ce naiba mai poţi să spui decât că a înscris cel mai brazilian gol pe care l-am văzut anul ăsta. Ştiţi că una din obsesiile mele se numeşte Kahn, pentru care spun că nu există umilinţă pe care să n-o merite. Ei bine, Guriţă i-a aplicat una din ăstea, care mă fac de multe ori mai fericit, pe lângă bucuria în sine de a vedea un român înscriind un gol antologic. Guriţă, te iubesc. Iar dacă-i mai bagi una maimuţoiului şi în retur (dacă se poate, printre picioare!) te propun şi pentru o statuie.
