Scriu această rubrică la ora la care prima dintre comisiile lu’ Peşte (cu care merge şi un „şpriţache”, cum zice atotcunoscătorul Corleone, dar neapărat de vin alb, ce naiba, doar suntem o bandă de domni!) dezbate ea ştie ce, şi deci cu mult înainte de a se pronunţa şi cea de a doua, aia care ne interesează de fapt. Aşadar, tot ce cred eu se poate răsuci cu fix 180 de grade, deşi tare mă îndoiesc. Aşa că am să încep direct cu concluzia (mea): Rapid pierde (că de câştigat, e clar, nu câştigă absolut nimeni; indiferent de soluţia adoptată) iar Deaconu iese de erou. Pe ce mă bazez? Pe multe, pe foarte multe începând cu decorarea lui de către şeful statului. M-am simţit mic, umil şi umilit de această enormă golănie a (teoretic) celui mai mare om în stat. Dincolo de grotescul argumentaţiei (cum să îl numeşti „curajos” pe unul care mai avea niţeluş şi se umezea şi la ochi, că mai jos era, cred, deja ud leoarcă!) amplasarea unui neica nimeni alături de nume cu adevărat importante (Crăciunescu, Porumboiu) va „băga” presiune pe membrii unei comisii pe care şi aşa o apasă deja antepronunţarea unuia care nu degeaba e poreclit Naşu’. Ne mai vorbind de faptul că servitorii umili ai acestuia, adică membrii respectivei comisii, au tot atâta tărie cât fularu’ sau frâna de la barcă. Ca să mă-nţelegeţi pe deplin: la FRF nu contează ce zice legea, ci doar ce latră Naşu’. Nu detaliem relaţia ăstuia cu legislaţia în general şi cu cea fotbalistică în special, că ne-ar trebui un volum, nu o biată rubrică. Mai e ceva: băieţii ăştia ştiu foarte bine că ameninţările lui Copos cu daune de nu ştiu câte zeci de milioane de euro nu fac doi bani. De ce? Păi, în primul rând, cine (mai) e Copos? Aaa, dacă mai era viceprim ministru, mai puteam discuta. Dar aşa? El nici la Rapid nu mai e aproape nimic. Iar arăboiului, mai aşteptaţi până când o să-i dea cineva dreptate… aoleu!, n-o fi fost şi acesta complice la răpirea jurnaliştilor!? Ori nu credeţi că aşa judecă onor Comisia? Înseamnă că ori nu trăiţi în România, ori n-aveţi habar despre ce vorbim. Nu mai vorbesc de faptul că între ipoteticele daune cerute de Copos într-o instanţă virtuală şi eventuala pungă de plastic a lui Gigi plină cu cash e o distanţă cam atât cât de la Lege până la Federaţia Română de Fotbal: ani lumină! De fapt, ani beznă.