Acest titlu se potriveşte atmosferei în care a fost promovat meciul echipei naţionale de către postul deţinător, mai nou, al drepturilor de televizare. Pe lângă Kremlin şi Stalin, a lipsit cuvântul “război”, folosit îndeobşte de media noastră, dar care ar fi dat frisoane într-o alăturare cu Rusia. Oricum, de data asta a fost pe dos, adică ne-a venit şi nouă rândul să-i deposedăm pe ruşi de ceasuri şi paltoane, fie şi metaforic. Ba i-am şi ridiculizat pe băieţii lui Hiddink la faza de la golul doi, “îndelung repetată la antrenamente”, în care Florentin Petre simulează o chiflă, dar o face atât de bine încât îi păcăleşte şi pe ei şi pe noi. Totuşi, la acea fază apărătorii ruşi sunt absolviţi de orice vină, ba chiar îi pot reproşa selecţionerului olandez că nu i-a pregătit deloc pentru asemenea situaţii. Lăsând gluma la o parte, ne putem declara plăcut surprinşi de eficienţa atacanţilor noştri, ei fiind marcatorii celor 3 goluri. Şi, culmea, dintre cei patru atacanţi folosiţi miercuri seară, Mutu este singurul care a rămas pe sec! Să fie de bine, să fie de rău?! Altfel, ambianţa a fost chiar pacifistă. Comiţia “bricheta” s-a abţinut la timp, iar jandarmii au descurajat din start orice tentativă de a introduce orice alt material textil care nu semăna cu steagul României.
Apoi, pentru că ne respectăm blazonul de tacticieni, am butonat (a nu se înţelege că am umblat la butoane, aici alţii sunt specialişti!) telecomanda pentru a spiona adversarii de la vară. Să sperăm că s-au uitat şi arbitrii noştri, fiindcă au avut ce vedea. Spre exemplu, Tudor ar fi putut vedea că s-a fluierat un penalty la Anelka nu atât de evident precum cel de la faza cu Semedo, pentru că atacantul francezul a fost împiedicat să-şi continue acţiunea de corpul portarului, care ar fi putut avea scuza inerţiei, în timp ce pe gheata lui Semedo au fost chiar mâinile lui Zapata. Nota bene, din acest penalty a rezultat singurul gol al meciului Franţa-Anglia. Apoi, la Spania-Italia, fază de studiat pentru Augustus Constantin: David Silva cade în circumstanţe asemănătoare (doar că a fost în afara careului) cu cele în care augustul Constantin a dictat penalty la Iaşi împotriva CFR-ului. Numai că fluieraşul ăsta străinez l-a îngălbenit pe Silva pentru simulare... Ce mă amuză este că, dacă aceste două faze erau interpretate în favoarea clujenilor, aceştia ar fi pledat acum pentru litera regulamentului la comisie, adică 3-0 pentru Steaua, numai ca să scape de Rapid!
Despre a treia noastră adversară de la Euro, Olanda, nu am putut culege impresii în direct, deşi un 0-3 transformat în 4-3 făcea toţi banii!