Exact când credeam că în ţara asta fotbalistică nu se mai poate întâmpla nimic, iată că, după o încălzire de aproape 3 ani şi jumătate, ne-am pomenit în teren cu jucătorul-surpriză, cel care, conform prea tocitei sintagme de lemn, „poate face diferenţa”. Şi a făcut-o. Fără să stea prea mult pe gânduri, Jucătorul a preluat mingea, care oricum fusese oprită, a fentat scurt logica şi bunul simţ şi a înscris unul din cele mai spectaculoase goluri văzute vreodată la televizor. După unii, e vorba de un gol (ba chiar de un vid) de judecată normală. După mine, este un autogol demn de orice antologie a gafelor monumentale. Ca să ne lămurim pe deplin: e vorba de un (auto)gol în urna de la alegerile prezidenţiale de la anul. Mai exact, începând de alaltăieri, Preşedintele-Jucător a pierdut un vot. Al meu. Până alaltăieri eram la fel de hotărât să-l votez, pe cât sunt acum să pun ştampila pe oricare altul, cu o condiţie de bun-simţ, zic eu, anume să nu fie vreunul din Ăia, ştiţi care. Iar ca mine, vă rog să mă credeţi, mai sunt destui. Poate că nu-i corect să-ţi schimb opţiunea la nevoi. Dar, mă rog frumos, la dl Băsescu o fi fost corect să-i dea certificat de bună purtare domnului arbitru? Şi când? Taman cu o zi înaintea verdictului Comisiei. Ştim cu toţii şi că politicienii au straniul obicei de a încerca să demonstreze că albul e negru. Şi… viceversa!, vorba lui Caragiale. Dar să încerci tu, ditamai şeful de stat, să-mi demonstrezi că actul de supremă laşitate al unui molâu este, de fapt, expresia supremă a bărbăţiei şi vitejiei, înseamnă că mă iei de prost. Şi că tot ce am învăţat despre vitejii neamului trebuie rescris şi recitit. Ori, iar asta-i şi mai grav pentru un Bărbat şi un Viteaz pus în fruntea ţării tot de noi, ăştia care l-am votat, că habar nu are ce-i aia. Că încurcă termenii între ei, mai al naibii decât Vanghelie conjugarea. Încă nu-mi revin din ceea ce am văzut şi auzit. Ducând lucrurile la absurdul suprem: dar dacă Deaconu iese de vândut lui Becali? Nu iese şi Băsescu măcar complice? Uite, d-aia mă rog de copiii mei să o taie din ţara asta prost făcută, cum zicea versul ăla memorabil.