Doru POPOVICI

Privite strict sub lupa (nu e anagramare!) Regulamentului, faptele petrecute la ceas de seară, alaltăieri, au „acoperire”. Dar doar atât. Vreau să spun că arbitrul Deaconu, în loc să încerce gestionarea situaţiei de criză ivite, a făcut parcă tot ce era posibil întru amplificarea acesteia până către deznodământul absolut ridicol şi ilogic. A acţionat adică în cea mai nefericită direcţie, reuşind să păgubească pe absolut toată lumea, începând cu el însuşi. Să nu înţelegeţi, Doamne fereşte!, că apăr huliganii şi că încurajez comportamentul animalic al bandelor numite, absolut impropriu, la noi, galerii. Sau că nu am toată compasiunea pentru Deaconu, cel care a fost lovit de unul sau două obiecte. Numai că starea sa fizică (nu îi curgea sânge din cap, deşi parcă dorea acest lucru, după cât de des îşi ducea mâinile la locul loviturii, nu a căzut secerat la momentul impactului, iar năuceala post-lovitură mi s-a părut – iertaţi-mi dacă greşesc – uşor teatrală şi parcă la comanda lui Lovin care îi tot şoptea ceva în timp ce-l conducea tandru, cu mâna pe după şoldul acestuia) parcă nu chiar impunea oprirea partidei. Iar când a revenit la „locul faptei”, parcă aştepta să mai zboare încă un obiect, spre a opri jocul. Lucru care s-a şi petrecut. Nu-i fac proces de intenţie, nu-l acuz (ar fi chiar culmea, el fiind, totuşi, victimă) de premeditare (şi, implicit, nici că ar fi fost vândut), dar e indiscutabil că s-a pierdut, că a dovedit că el, ca mai toţi arbitrii români, nu este apt de a conduce un meci important. Iertaţi-mă: aţi văzut câte zeci şi sute de obiecte se aruncă în Spania, mai ales la corner, în jucătorul care se pregăteşte să execute? Cu toate astea, nici măcar în celebrul caz Figo, niciodată arbitrul nu pune paie pe foc. Ceea ce s-a petrecut sâmbăta trecută, cu portarul rănit grav, e altceva şi decât ceea ce se petrece în mod obişnuit acolo, şi, categoric, decât la Rapid – Steaua. Dincolo de întâmplarea în sine, acesta este rezultatul stării generale a fotbalului nostru, murdar de sus până jos, condus de o Ligă şi o Federaţie pline de golani, de patroni de club penali, cu meciuri trucate şi cu arbitrii incompetenţi ori mânjiţi. Şi cu spectatori pe măsură.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Undeva nu sună….

Comentarii